Când te gândești la Brașov, primele locuri ce îți vin în minte sunt probabil Biserica Neagră, Castelul Bran, Poiana Brașov și, în cel mai fericit caz, Tâmpa, nicidecum micuța așezare numită Racoș. Cu siguranță, județul Brașov nu duce lipsă de obiective turistice demne de vizitat și asta s-a văzut ani la rândul, înainte să vină pandemia. După ce turiștii străini au încetat să vină, românii au învățat să-și redescopere țara. Încet-încet, unele locuri au devenit populare.
Din nefericire sau probabil din fericire, încă există locuri „altfel”, unde timpul curge diferit, vizitatorii se lasă așteptați și puținii turiști sunt cei care apreciază liniștea și lipsa de aglomerație.
Cum ajungem la Racoș?
Un astfel de loc, spunem noi că subestimat, este Racoș. Micuța așezare din partea de nord a județului Brașov este amplasată strategic, de-a lungul căii ferate Brașov-Sighișoara, având Oltul la o aruncătură de băț. Deși accesul feroviar este bun, pe cale rutieră se poate ajunge aici doar dacă te abați 10 kilometri din DN13, undeva între Hoghiz și Rupea. Drumul de acces (DJ131C) este într-o stare bună și este mărginit de dealuri pitorești pe de o parte și de aria protejată Cotul Turzunului pe cealaltă.
Pe măsură ce te apropii de sat, nu poți să nu remarci cele două dealuri ce se înalță semeț din peisaj – Tipia Racoșului și Tipia Ormenișului. Se pare că, odinioară, aici se găseau cetăți ai căror locuitori au profitat de așezarea strategică și izolată. Câteva descoperiri arheologice recente au confirmat acest lucru.
Odată pătruns pe străzile localității, nu poți să nu remarci casele vechi, unele în stare bună, altele mai puțin. Locuitorii te salută zâmbind, chiar dacă nu ești de-ai lor. Majoritatea lor se așteaptă să te afli în zonă pentru atracțiile principale: Coloanele de bazalt, Lacul de Smarald și Cariera de zgură – conul vulcanic – așa că te vor ghida direct acolo.
Mai puțin cunoscut: Castelul Sükösd-Bethlen
Însă e bine să știi că mai este un obiectiv demn de vizitat în micuța așezare: Castelul Sükösd-Bethlen, construit în 1625 de către groful György Sükösd. Ansamblul fortificat a fost inițial destinat locuirii nobiliare, nicidecum pentru apărare. După ce groful a murit, castelul a avut mai mulți proprietari, iar în 1694, comitele Samuel Bethlen l-a preluat și l-a modernizat, începând cu anul 1700.
Pentru a putea vizita castelul este nevoie să vi se deschidă. Pentru asta, urmăriți afișele amplasate în zonă sau întrebați localnicii. De cele mai multe ori, chiar lângă castel, veți găsi o doamnă mai în vârstă ce are cheile. Atenție pe unde călcați, castelul este în curs de renovare și mai găsiți unele podele sau scări șubrede. Însă neapărat să urcați în turn, priveliștea de sus merită orice efort.
Odată ce ați terminat la castel, mergeți mai departe, ghidându-vă după indicatoarele spre coloanele de bazalt. Veți urca pe un drum destul de abrupt, spre stânga, printre case. Odată ajunși în parcare, mai nou, va trebui să plătiți taxa de vizitare. De aici, puteți vizita prima oară cariera de zgură vulcanică. Veți observa un stâlp de telecomunicații și un vârf semeț, de culoare cărămizie, plin cu arbuști. Mergeți spre acel loc și în 3-4 minute de urcat lejer veți ajunge la marginea canionului. Aveți grijă cum călcați, solul este destul de instabil. Puteți înconjura canionul la marginea lui sau puteți intra în carieră, pe poteca amenajată.
Zona este un paradis pentru geologi, dar și pentru pasionații de fotografie, care vin aici în special la orele dimineții sau la apus, pentru a imortaliza culorile ireale date de roca vulcanică. Puteți coborî în punctul cel mai jos al carierei și să admirați de acolo imensitatea pereților, imaginându-vă că sunteți într-o variantă miniaturizată a Marelui Canion din Statele Unite.
La nici trei minute de mers pe jos veți găsi Lacul de Smarald, format aici în urma unei exploatări. La fel, pentru a putea profita la maximum de culoarea ce-i dă numele, e bine să ajungeți aici la orele dimineții sau seara. Lacul nu are o întindere impresionantă, însă câteva legende locale legate de adâncimea lui îi conferă un aer misterios.
Un pic mai jos pe traseu veți întâlni coloanele de bazalt de la Racoș, probabil cel mai renumit loc de aici. Coloanele, unele înalte de 18 metri, sunt foarte drepte și aproape perfecte geometric, permițând geologilor o atentă examinare a straturilor de rocă pentru a determina fenomenele ce au dus la apariția lor.
După o scurtă sesiune foto la baza coloanelor, vă puteți întoarce spre mașină în cel mult 5 minute, coborâți înapoi în sat pe dreapta și nu uitați: salutați localnicii, chiar dacă nu-i cunoașteți. De asemenea, nu uitați cel mai important lucru: nu lăsați mizerie în urma voastră, mai ales că tocmai ați vizitat o rezervație naturală.
Fotografii realizate de Kinga Mihaly.
