Dana Tănase: fetița, femeia, artistul.

Copii fiind, fiecare zi aducea cu ea un nou vis. O zi eram astronauți, alta balerine, staruri rock. Între timp am crescut, iar numărul viselor împlinite e aproape invers proporțional cu al celor imaginate.

Într-o lume în care visele nu trec pragul spre viața de adult, Dana Tănase ne dovedește contrariul. Jovială, energetică, asumată, debordând de feminitate și bunătate, aceasta își trăiește de 18 ani visul, îmbinând într-un mod unic baletul, pictura și designul vestimentar.

Artist, designer, femeie, în mod involuntar antreprenor, Dana demonstrează importanța feminității în era feminismului. Creațiile sale ne provoacă să gândim dincolo de ceea ce se poate vedea cu ochiul liber. Fie că alegem să le privim ca pe un manifesto al eleganței ce se cere a fi exprimată sau ca pe o operă de artă à-porter, în fiecare piesă regăsim o parte din ea. În culori, în vopsele, în materiale, în metrii nesfârșiți de voal ales cu considerație și, precum o diagrama a lui Euler, Dana este artă și arta sa este întocmai Dana.

Începuturi și balet. Fetița Dana.

La vârsta de 4 ani și-a zdrobit piciorul căzând de la geamul locuinței. Cu piciorul rupt și cu septicemie, medicii nu îi dădeau șanse la viață, însă părinții și-au asumat operația care a făcut diferența între viață și moarte. În România vremurilor de atunci, kinetoterapia nu se practica, nu exista cultura necesară, iar Dana a rămas cu un defect de mers. Așa că, sperând că se va schimba ceva, în clasa a I-a a început lecțiile de balet.

„Pentru mine a fost raiul pe pământ. Din păcate a durat doar 4 ani minunea, pentru că la 10 ani m-am îmbolnăvit de hepatită, iar instinctul părinților mei de conservare, fiind prințesa casei, a fost să mă retragă, considerând că muncesc prea mult. A fost frustrant pentru mine, nu mă vedeam făcând altceva, dansam prin casă. Așa că până în clasa a IX-a am desenat.

Desenam rochițe, făceam haine pentru păpuși din perdelele bunicii. Bunica mea cosea, iar eu stăteam sub pedala mașinii, îmi plăcea mult sunetul. Nu știu dacă m-am gândit vreodată că voi deveni designer, era o joacă de fetițe. În clasa a IX-a am rupt ușa, cum s-ar zice, și m-am înscris la dans modern. Am continuat până la sfârșitul liceului, iar la 23 de ani m-am reapucat de balet, având deja atelierul si businessul.”

Între dans și design.

Face haine de la 23 de ani. A terminat facultatea de finanțe, deși știa clar că nu este pentru ea. Lucrurile au fost cu atât mai clare în momentul în care a început să profeseze. 

„Șeful meu de atunci găsea schițe pe birou. Când i-am spus că îmi dau demisia, îmi cumpăr mașini de cusut și îmi deschid atelier, nu a fost deloc surprins. Am moștenit pasiunea de la tatăl meu, care e tâmplar. Când am început business-ul am făcut-o dintr-o inconștiență. Am deschis un atelier într-un living, cu o doamnă angajată, pentru că deși știu să cos, nu mi-a plăcut niciodată. Mi-am asumat să o plătesc. Nu plăteam chirie, fiind în apartamentul bunicii, iar asta a fost foarte important.”

Părinții Danei nu au fost de acord și nu au susținut-o financiar. Dar, pentru că niciun părinte nu își poate lăsa copilul în totalitate singur, au susținut-o logistic, din umbră. Așa a reușit să mute atelierul început în living într-o locație din centrul orașului Constanța unde chiria era mică și deschiderea teribil de bună.

„A început să meargă treaba, aveam coadă la ușă, aveam prezentări. Tot în perioada asta am început și colaborarea cu EuforiaTV. Am fost juriu într-o emisiune de shopping, după multe episoade, am primit emisiunea mea, am avut peste 100 de ediții. M-a ajutat mult ca marketing și imagine, dar eu eram în continuare designer, nu moderator tv. Nu voiam ca lumea să uite că eu fac haine.”

Femeie, soție, designer.

„În momentul în care l-am întâlnit pe fostul meu soț și m-am mutat la Brașov m-am hotărât să mă așez. M-am hotărât să închid atelierul și să îmi fac familie. Zis și făcut! În 6 luni de zile am început să plâng că vreau atelierul înapoi!

Nu știu să spun altceva despre mine: sunt Dana Tănase, pictez balerine și fac rochii. Nu am altă identitate. În momentul în care m-am văzut transformată în nevastă, m-am pierdut. Îmi puneam șorț, făceam mâncare, primeam musafiri, nu mai eram eu. Am fost inspirată, am vândut business-ul în Constanța, aveam cu ce să o iau de la capăt aici din ceea ce am creat. M-am stabilit la Brașov și iată-mă 12 ani mai târziu!”

Iubitoare de feminitate.

„Am fost șocată când am venit în Brașov. Eu iarna purtam cizme de blană cu rochii de mătase, iar femeile pe care le vedeam pe stradă erau în costum de ski și nu înțelegeam: muntele e acolo sus, noi suntem în oraș! Aici ne îmbrăcăm ca fetele și acolo ca schiorii! La sală mergem în trening, pe stradă în rochie! Locuitorii orașului Constanța, spre deosebire de brașoveni, sunt mari consumatori de modă, nu sunt la fel de conservatori.

Eu vreau să ne întoarcem la femeile de altă dată. Am pierdut mult prin feminism. Eu cred că și acasă, făcând mâncare ar trebui să ne păstrăm din feminitate, din mister. Am uitat să arătăm latura asta a noastră, a femeilor. Nu sunt feministă, sunt iubitoare de feminitate!”

“The last disguise” sau 18 ani de creație.

Cea mai recentă colecție, “the last disguise”, îmbracă și dezbracă purtătorul de secrete și de măștile cu care ne-am obișnuit în ultima perioadă. Provocatoare, feminine, senzuale și elegante, noile picturi de pe articolele semnate Dana Tănase sunt în antiteză cu gingășia balerinelor cu care aceasta ne-a obișnuit.

Într-o Românie deconectată de la modă și artă, Dana sărbătorește 18 ani de activitate.

“Nu înseamnă doar ca am împlinit 18 ani. Înseamnă că m-am redescoperit pe mine, femeia Dana, femeia liberă, care se uită în oglindă și se vede frumoasă, care în sfârșit simte că este împlinită chiar fără un partener de viață. Eu trăiesc un vis în fiecare zi. Nu mulți oameni au această șansă. Am visat să fac balet și haine. Le-am îmbinat pe amândoua. Fetița care nu a fost balerină trăiește prin picturi. Femeile pe care le pictez sunt tot eu, fără secrete, fără nimic de ascuns.”

Dana Tănase este mai mult decât o poveste de succes. Mai mult decat femeie, artist sau designer. Este renaștere și inovație. Este scânteie și speranță. Exemplul perfect de copil ce nu a renunțat la vise. Fetița balerină ce visează să danseze Lacul Lebedelor pe scenă. Femeia care a înțeles că puterea ei nu constă în lucrurile masculine pe care le poate face, ci în simplul fapt că este femeie.

Fotografii realizate de Raluca Lazăr