Nu de multe ori se întâmplă să primești indicații referitoare la drum sub forma unei povești. „Apoi treci de casa verde închis cu o salcie plângătoare în curtea din spate. Puțin mai încolo, vei vedea un drum care coboară abrupt în jos, nu faceți stânga acolo!” Am făcut stânga. Am tot condus o vreme în direcția greșită. Un lucru era sigur: peisajul era absolut minunat. „Arabella, cred că ne-am pierdut.” „Ați făcut stânga, corect? Nu înteleg de ce toată lumea face asta. Întoarceți-vă și veniti pe următorul drum la stânga, cel care urcă”. Dar am rămas o perioadă, fascinați de priveliște, făcând poze și întrebându-ne cum e să locuiești acolo sus, în satul Măgura, Zărnești.
Întorcându-ne, ne-am minunat de priveliștea tot mai frumoasă. Și am ajuns la destinație: casa Arabellei McIntyre-Brown. Cine este?, poate vă întrebați. Asta suntem aici să descoperim: cine este scriitoarea, sora, fiica, persoana pe care o numim Arabella?
Cum a început totul?
„Am venit în vacanță. E o poveste tipică: oamenii merg în vacanță și prima lor reacție este woah!. Eram un grup mic de oameni, iar din Zărnești am urcat cu căruța până în Măgura. M-am simțit bizar de comod aici, am avut un sentiment straniu de apartenență, de acasă. Piatra de aici, calcarul, e aceeași cu cea din Sussex, unde m-am născut. Locul ăsta, pentru mine, e un amestec grozav de Sussex, Scoția și Grecia! Nu e precum în Alpi, care sunt prea mari și prea ascuțiți. E perfect. Asta se întâmpla în 2003.
Gândul că mi-aș putea cumpăra aici o casă de vacanță era doar atât: un gând, imposibil de realizat, nu aveam banii necesari. Dar în 2004 sora mea, din nefericire, a murit. Mi-a lăsat atunci o sumă de bani, nu foarte mare, dar suficientă pentru a cumpăra o casă în Zărnești. Nu voiam în Măgura, nici atunci nu eram tânără, iar viața aici e complicată. Am vorbit cu prietenul care a organizat excursia din anul precedent și l-am rugat să caute case pe care le putem viziona.
Am venit în România pentru a vedea casele, dar nimic nu era potrivit. Nu mă regăseam. Așa că am urcat în Măgura pentru a privi apusul. Prietenul meu, deși știa că nu imi doream o casă aici, a fost foarte ștrengar. Auzise de o casă de vânzare, dar nu știa exact care este. Ajutați de 3 doamne care acum îmi sunt vecine, am ajuns la ea.
Nu casa în sine m-a convins. Nu e nimic special la ea. Din contră. Dar locația. Toată lumea spune mereu „locația e cea mai importantă!”. Și au dreptate, priveliștea e absolut uluitoare.
În momentul acela știam că dacă plec de aici fără să o cumpăr, voi regreta toată viața.
Aveam banii, așa că am cumpărat-o. Avea nevoie de multe reparații. Aproape nu se putea numi casă. Nu avea podea și acoperișul era incomplet. Nu era absolut nimic aici. De fiecare dată când aveam ceva bani, îi investeam în locul acesta. În iulie 2010, acum aproape 11 ani, m-am mutat aici.”
Un lucru este sigur. Aici, în Măgura Zărnești, Arabella McIntyre-Brown este acasă. Localnicii o cunosc, i-au devenit prieteni și a devenit una de a lor. „Oamenii mă întreabă mereu, în special prietenii din Marea Britanie: când te întorci acasă?. Răspunsul e mereu același: Sunt acasă!
Cărțile
Unul dintre motivele pentru care am ales să o includem pe Arabella în categoria Oameni Faini de România sunt cărțile sale. Cartea Din Liverpool în Transilvania relatează povestea sa încă de la început. Din partea rurală a orașului Sussex, la mutarea la Londra și apoi la Liverpool, ca mai departe să se regăsească în Transilvania, în locul pe care acum îl numește acasă. Având recenzii foarte bune atât din partea cititorilor români, cât și de la cei englezi, Din Liverpool în Transilvania e un amestec de umor, pasaje descriptive ale satelor transilvănene care te duc cu gândul la picturi, dezbateri pe tema sănătății mintale și un sentiment aparte de „acasă”. Pentru autoare însă, printre cele mai emoționante recenzii sunt cele primite de la românii din Diaspora. „Mi-au scris oameni și mi-au spus că le-am adus aminte ce țară frumoasă au.”
O altă surpriză plăcută a fost cartea ilustrată, și în ediție bilingva pentru copii, „Floss, cățelușul pierdut”, o poveste cu un personaj inspirat în totalitate din viața reală, cu o acțiune ce are loc într-un sat din Transilvania. Cartea ne spune povestea lui Floss, care într-o iarnă rece, tipică satelor muntoase, își găsește adăpost în sânul unei familii primitoare. A fost vândută în mai mult de 20,000 de exemplare, fiind una dintre cele mai apreciate cărți bilingve pentru copii. „Floss și circul” și „Dalia și micii detectivi”, volume conexe, s-au bucurat și ele de succes în rândul atât al copiilor, cât și al adulților.
Uităm adesea să privim în jurul nostru și avem dificultăți în avedea frumusețea care se află chiar în fața ochilor noștri. Prin cărțile sale, Arabella ne aduce aminte să ne oprim o secundă. Să facem un pas înapoi și să privim, să ne conectăm. Cu munții, cerul, păsările, natura din jur. „Tot farmecul stă în peisaj. Uită-te în jur. Să ai șansa să te trezești în fiecare zi cu o asemenea priveliște… e o binecuvântare.” Câteodată, o perspectivă exterioară e exact ce avem nevoie pentru a vedea potențialul în lucrurile din jurul nostru, pe care în mod normal le-am ignora.
Nu e un lucru uzual să te îndrăgostești de propria țară prin ochii și cuvintele unui străin. Povestea Arabellei inspiră, motivează, iar sentimentul de speranță și aventură pe care îl confera e aparte. Să lași totul în urmă, toți prietenii, familia, casa, să împachetezi tot ce îți aparține și să te muți, la mai mult de 50 de ani, într-o țară în care totul îți este străin, de la limbă la trai, pare nebunie. Dar cei ce pot vedea și simți spiritul de aventură, de nou si de provocare, înțeleg de ce povestea e aparte. Te face să te gândești dacă ai putea face la fel.
De aceea, cititorilor le înaintăm un exercițiu de imaginație: Ați pune tot ce vă aparține în portbagajul unei mașini și ați pleca? Dacă da, unde v-ați duce?
Fotografii realizate de Raluca Lazăr
