Arabella McIntyre-Brown | Cum să te îndrăgostești de propria țară prin ochii și cuvintele unui străin
Arabella McIntyre-Brown, scriitoare britanică mutată în satul Măgura, ne aduce aminte de frumusețea satelor transilvănene.
Arabella McIntyre-Brown, scriitoare britanică mutată în satul Măgura, ne aduce aminte de frumusețea satelor transilvănene.
În casa de la poalele Tâmpei stau Iulia Șchiopu și Daria, mamă și fiică, două fete-femei care te duc cu gândul la Fetele Gilmore. Au o relație strânsă și serioasă cu casa în care locuiesc, cu ordinea pe care ele o găsesc în aparenta dezordine din atelier și care le susține creativitatea.
Încă de când intri în atelierul lui Sebastian îți poți da seama că acolo se întâmplă ceva care ascunde povești dincolo de cortină, e un frumos care te înconjoară și te face să te gândești că așa arată succesul. Și asta nu numai pentru că mirosul de piele are note de tabac și lemn proaspăt șlefuit, ci pentru că inspiră multă muncă. Rafturile cu materiale din piele de sus până jos anunță multe proiecte, iar multitudinea de culori și texturi, diversitate.
Desfă o sticlă de IPA sau French Amber Ale de la Mustață de Bere, așează-te confortabil la umbră în hamacul de la Trail Adventures și pregătește-te să-l cunoști pe Rareș Petre, omul care pare că s-a născut să fie antreprenor. Și asta nu pentru că ar fi avut parte numai de reușite, ci pentru că are acea atitudine de entuziasm și angajament care îi permit antreprenorului să o ia de la capăt de oricâte ori este nevoie.
Amenajat în prima casă din sat făcută cu dolari munciți din greu în America, în perioada marii migrații de la începutul secolului, Muzeul de Pânze și Povești de la Mândra reprezintă un dublu simbol istoric: unul personal, al familiei Zară, și unul local, al Țării Făgărașului.
Vrem să ne bucurăm de experiențe autentice, să fim mai aproape de miezul naturii și să ne conectăm cu acesta, pe cât se poate. Din trendurile ultimilor ani, reîntoarcerea la natură pare să fi acaparat mai multe zone-țintă de public, de la cei cu adevărat interesați de binele unui areal și până la cei care, din neștiință poate și ne dorim să credem că nu din rea intenție, ajung să afecteze mai mult decât să ajute un spațiu natural să se bucure de înflorirea maximului de potențial.
Pentru că pandemia ne-a făcut pe toți să facem alegeri neobișnuite și să ne recalculăm limitele impuse ori autoimpuse, Valentin Bărbat, cel care a pus Tipografia pe harta culturală a Brașovului, a scos ce a putut mai bun din contextul pandemic care a închis localurile din țară rând pe rând: cu Tipografia închisă, Valentin s-a refugiat pe munte, acolo unde se simte în largul lui dintotdeauna, și nu s-a oprit aici. A făcut un curs în urma căruia a devenit monitor de schi, iar relaxarea măsurilor care au închis Tipografia l-a surprins împărțit între munte și cafenea, dar mulțumit de această alegere, reinventat chiar.
Pentru a afla tainele trecute și bine păstrate, dar și planurile de viitor ale Bibliotecii Județene „George Barițiu” din Brașov, am stat de vorbă cu Valentina Benghiac Preda, bibliotecar în cadrul Serviciului Info-Metodic la Filiala 5 a Bibliotecii Județene „George Barițiu” din Brașov. Relația ei cu cărțile a fost mereu una specială. Până să participe la concursul pentru ocuparea unui post de bibliotecar, frecventase numai bibliotecile școlare și secția pentru copii a Bibliotecii Județene. „Am fost pe loc fascinată de miile de volume găzduite de Sediul Central și astfel am ajuns să lucrez în mediul la care visam, punându-mă de atunci mereu în slujba cărților și a celor care le îndrăgesc.”, explică ea.
Doar o personalitate atât de efervescentă, activă și comunicativă ca a lui Mugur Tureschi putea să-l determine să se descrie, după o izolare de două săptămâni în care nu a pus piciorul în cafenelele sale, Croitoria de Cafea și Nola, ca „nevorbit”. Pe modelul lui Țiriac, care și-a pus numele de familie în denumirea afacerii, Mugur a făcut la fel și-a sperat la aceeași glorie.
Împrumutând o sintagmă din refrenul unui cântec drept denumire a conceptului și ales oarecum la întâmplare, după o sesiune de brainstorming alături de soțul ei, Raluca Țincă și-a numit mica afacere, în urmă cu opt ani, Little Houses. Pentru că așa a început totul, cu ea experimentând în pauzele pe care și le acorda de la munca de medic veterinar.