Trebuie să vă mărturisesc că eu fac parte din categoria celor care știu că Ronnie O’Sullivan e în snooker ce a fost Ilie Năstase în tenis sau Bobby Fischer în şah. Mai știu că snooker-ul are un fel de lume a lui, la care câțiva telespectatori au avut acces datorită transmisiilor Eurosport și că printre acești telespectatori se află până și tata, care mi-a zis odată că snooker-ul nu e fotbal și că nimeni nu zice pâs! cât timp omul se concentrează.
De aceea am fost foarte surprinsă când am aflat, din întâmplare, că la finalul lunii iulie s-a organizat prima ediție a Romanian Snooker Trophy, despre care s-a spus că a fost unul dintre cele mai importante evenimente ale snooker-ului românesc, la care au participat peste 60 de sportivi din mai multe ţări.
Evenimentul a fost organizat sub egida Federației de Snooker RST și a avut loc în clubul Black Pot din Brașov, singurul club de snooker din provincie și printre puținele cluburi certificate de Ministerul Tineretului şi Sportului.
Pentru că acest sport a evoluat incredibil de mult în România în ultimii ani, iar eu încă nu fac diferența dintre biliard și snooker, am stat de vorbă cu Mihai Tărăboanță, inginer, profesor de matematică, antrenor, arbitru și, nu în ultimul rând, președinte al clubului Black Pot.
La fel ca în privința fotbalului, paternitatea asupra jocului cu bile și tac e revendicată de Marea Britanie și Italia. Jocul de biliard datează din secolul al XV-lea, dar snooker-ul este o invenție recentă. În secolul al XIX-lea, acest sport devine popular printre ofițerii armatei britanice care staționa în India, iar jucătorii obișnuiesc să experimenteze diferitele tipuri ale jocului. Cuvântul snooker însemna, în argoul armatei, militar în primul an (în termen).
Un practicant al snooker-ului știe ce înseamnă echilibrul, puterea de concentrare, atenția, calmul și nu în ultimul rând respectul față de sine și de adversar, pe când jocul de biliard ,,virează’’ către domeniul entertainmentului.
Snooker-ul este un joc care se dispută la o masă de 384,6 cm lungime şi 189,1 cm lăţime. Pe postavul verde există 15 bile roșii, o bilă albă și șase bile colorate (de la cel mai mic punctaj la cel mai mare: bila galbenă, verde, maro, albastru, roz şi negru). La o primă impresie, ai zice că nu sunt diferențe uriașe între biliard și snooker. Până la urmă, amândouă se joacă pe o masă lungă cu 6 buzunare și multe bile.
„Deși vorbim de o masă cu 6 buzunare, există multe diferențe. Avem așa: dimensiunea mesei, dimensiunea bilelor, cantitatea lor, postavul și strategia de joc. Masa este mult mai mare, adică are aproximativ 1 metru lungime în plus și jumătate de metru de lățime în plus față de masa clasică de biliard. La biliard, pe lângă culoare, vei vedea că bilele sunt numerotate. Aici nu există așa ceva. Avem 15 bile roșii, 6 colorate și o singură bilă albă cu care noi, jucătorii, trebuie să o lovim cu tacul. Cu alba lovești bila pe care va trebui să o introduci în buzunar. Întotdeauna. Bilele sunt mult mai mici în diametru, ceea ce înseamnă că precizia trebuie să fie foarte mare”, îmi spune Mihai.
După ce a fost lovită cu tacul, bila albă trebuie mai întâi să atingă: o bilă roșie dacă jucătorul trebuie să introducă roșiile sau bila colorată desemnată de jucător. „Să știi că după ce introducem o bilă roșie, aceasta va trebui să rămână în buzunar. Nu e ca la biliard, că trebuie să o scoți din buzunar”, îmi explică Mihai în felul acela în care i-ar explica un profesor unui învățăcel. Dacă bila albă atinge mai întâi orice altă bilă decât cea desemnată, este comis un fault. Dacă jucătorul lovește la bilele roşii și bila albă atinge mai întâi una din bilele colorate, este comis un fault.
„Până și buzunarele sunt mult mai mici în cazul acestui sport. Deci, pe lângă faptul că bilele sunt mici, buzunarele sunt și ele destul de mici. Spre exemplu, dacă la biliard iei două bile care oricum sunt mai mari decât acestea de snooker, vei vedea că ele intră simultan în buzunar. Pe când aici, dacă pui o bilă pe mijlocul buzunarului îți mai încap două degete pe o parte și pe cealaltă parte. Doar atât. Cam ăsta e spațiul și de aceea e nevoie de precizie”, îmi explică Mihai.
Jucătorii evoluează alternativ și adună puncte introducând bilele în buzunarele mesei. Bilele roșii valorează un punct și fiecare din cele șase bile colorate are o valoare diferită, de la două la șapte puncte (galben – 2, verde – 3, maro – 4, albastru – 5, roz – 6, negru – 7). Obiectivul jocului este de a aduna cât mai multe puncte posibil. Bila neagră are valoarea cea mai mare, șapte puncte. Deci, cea mai bună strategie este alternarea bilelor roşii cu bila neagră. Scopul este acela ca într-un frame (joc) să acumulezi mai multe puncte decât adversarul tău.
Break-ul minim este 1, adică introducerea unei singure bile roşii, iar break-ul maximum este 147 de puncte, care înseamnă introducerea celor 15 bile roşii cu bila neagră de fiecare dată plus cele 6 bile colorate la final dintr-o singură vizită la masă. Ronnie O’Sullivan a reușit să facă pentru prima dată break-ul maxim la Campionatul Mondial de Snooker din 1997.
Mihai Tărăboanță este expert în domeniul său, ceea ce face ca prezentarea acestui sport, dar și a cursurilor să fie completă și clar pusă în context, entuziastă. Mai mult, el este unul din arbitrii I din România și unul din cei mai căutați antrenori naționali. Mihai a început să practice snooker-ul din 2008, după ce a fost în Anglia, la Masters, cel mai prestigios turneu internațional din circuitul profesionist.
,,Îmi aduc aminte că am prins pe Eurosport un meci de snooker. Se întâmpla în 2004. Nu văzusem în viața mea jocul ăsta, nicăieri, nici măcar la televizor, cu atât mai puțin în realitate. Părea un joc care îți dă de gândit, care cere o anumită viziune. Părea că nu e ceva la întâmplare, iar pe mine mereu m-au atras jocurile logice, jocurile în care trebuie să fii atent. Snookerul era, oricum, o chestie tabu pentru o grămadă de țări, nu doar pentru România. Țin minte că nu aveam nici comentatori. Am început ușor-ușor să mă documentez. Așa am dat de existența unui turneu foarte fain în Londra. Norocul meu a fost că am un prieten din copilărie stabilit în Anglia, așa că am tras o fugă până acolo să văd despre ce e vorba. A fost spontan. Mi-am luat biletul înainte cu 3 zile de a pleca. După ce am văzut ce înseamnă snookerul și am prins-o arbitrând chiar pe Michaela Tabb, m-am îndrăgostit. De ce era Masters-ul atât de prestigios? Este un turneu care-i aduce în competiție pe primii 16 cei mai buni jucători din lume. Nu mai există nici un alt turneu atât de prestigios”, își amintește Mihai.
Sportivii pe care Mihai îi admiră astăzi sunt catalogați după punctele tari pe care le au: ,,Ronnie Ronnie O’Sullivan e un geniu nebun (e imposibil să nu-ți placă), Mark Williams știe să facă show (deși e stângaci), iar Neil Robertson este cel mai bun pe tehnică”, spune Mihai
Pasiunea pentru snooker a fost cea care l-a determinat pe Mihai ca în ianuarie 2009 să înființeze clubul Black Pot din Brașov.
De vreme ce în timpul facultății a lucrat foarte bine cu copiii ca instructor de șah, și-a dat seama că ar fi o idee bună să-i învețe și snooker, care este un sport extrem de frumos, interesant și complex. Știe că diferența de evoluție este incomparabilă și spune că este imposibil să înveți 1 copil de 10 ani să joace șah și să înveți un alt copil de 10 ani să joace snooker și să ai aceleași așteptări de la amândoi. Copilul care va practica șahul va avea rezultate foarte bune, pe când cel care practică snookerul abia va înțelege mecanismul jocului. E nevoie de antrenament și perseverență.
Scopul acestui club sportiv de Snooker a fost și este dezvoltarea, perfecționarea și promovarea snooker-ului pentru copii, juniori si seniori, amatori sau profesioniști. Black Pot dispune de 6 mese competiționale de snooker, oferind astfel condiții excelente pentru practicarea de performanță a jocului de snooker.
În decursul celor 12 ani de activitate, aici au avut loc peste 30 de concursuri. Mai mult, anul acesta, în perioada 23-25 iulie, a avut loc prima ediție a Romanian Snooker Trophy în care clubul de snooker RST și Black Pot, ambele certificate de Ministerul Tineretului și Sportului, și-au unit forțele sub egida Federația de Snooker RST. Evenimentul a strâns laolaltă 60 de jucători din România, Bulgaria, Ucraina și din Republica Moldova.
,,Am lucrat 5 zile doar pentru amenajarea acestei locații ca evenimentul să se poată desfășura în condiții optime, dar am fost sprijinit de echipa RST, fără de care poate nu reușeam”, spune Mihai
Câștigătorul competiției a fost Denys Khmelevsky din Ucraina, care a plecat cu un trofeu, dar și cu un premiu în valoare de 500 de euro. Jucătorul din Ucraina a reușit să se impună în fața jucătorului român, Eduard Riti (Sfântu Gheorghe). De menționat este și faptul că, în 2016, Mihai a contribuit la antrenamentul lui Eduard, care atunci, la vârsta de 10 ani, a fost cel mai tânăr sportiv din lotul României calificat la Campionatul Mondial de Snooker U18.
În cele mai multe sporturi, cum ar fi fotbalul, tenisul sau înotul, carierele pot dura 10-15 ani sau, în mod excepțional, chiar 20 de ani. Cariera unui jucător de snooker se poate întinde pe durata a trei decenii, dacă nu și mai mult. Asta face ca jucători foarte tineri să ajungă să joace cu adevărate legende, campioni pe care nu au apucat să-i vadă în gloria tinereții lor, dar de care au auzit toată viața.
Fotografii realizate de Raluca Lazăr.
Nu știu cum pun Buy me a coffee? https://www.buymeacoffee.com/faindero