Pentru că pandemia ne-a făcut pe toți să facem alegeri neobișnuite și să ne recalculăm limitele impuse ori autoimpuse, Valentin Bărbat, cel care a pus Tipografia pe harta culturală a Brașovului și care a făcut din ea un reper pentru lumea artistică, a scos ce a putut mai bun din contextul pandemic care a închis localurile din țară rând pe rând. Cu Tipografia închisă, Valentin s-a refugiat pe munte, acolo unde se simte în largul lui dintotdeauna, și nu s-a oprit aici. A făcut un curs în urma căruia a devenit monitor de schi, iar relaxarea măsurilor care au închis Tipografia l-a surprins împărțit între munte și cafenea, dar mulțumit de această alegere, reinventat chiar.
Te știe toată lumea pentru că te asociază cu Tipografia, însă în perioada pandemiei am văzut că nu ai devenit inactiv, ci dimpotrivă: ți-ai petrecut ziua pe munte, în natură, ai devenit chiar monitor de schi, preluând o responsabilitate în plus. Cum ai ajuns să faci și altceva pe lângă ceea ce părea a fi singura ta preocupare, cafeneaua?
E ceva ce făceam dintotdeauna. În timpul liber stau pe munte, e mai plăcut acolo. Sigur, conjunctura m-a determinat să oficializez relația cu muntele și cu schiul; am făcut un curs de o săptămână și mi-am luat atestat de monitor de schi. De exemplu, chiar înainte să redeschidem acum, am stat o săptămână și-am făcut monitorie cu copii. Până la urmă, e o reinventare care se datorează și unor condiții existente. În ultimii 20 de ani am avut parte de 4 sau 5 astfel de reinventări – evident, asta se face cu altceva ce-ți place, altfel nu ar funcționa. Nu-mi doresc să fac altceva în viață, iar schiul este ceva ce-mi vine natural mie.
Deci nu a fost nevoia practică motorul schimbării parțiale?
Ba da, a fost și asta. Făcând monitorie, am putut să fac rost de niște bani pentru a achita facturile de marfă apărute aici odată cu redeschiderea, foarte importante și acelea.
Tipografia cum s-a descurcat în această perioadă, dat fiind că ultimul an a fost inegal, imprevizibil și dăunător pentru afaceri – dar nu numai?
Au fost mai multe etape. În martie (2020, n.r.) am fost închiși complet timp de două luni, perioadă în care am avut susținerea proprietarului spațiului de-aici pentru chirie, pentru că nu am avut de plătit chirie cât a fost starea de urgență. După care am început să plătim, chiar dacă localurile erau tot închise. Redeschiderea din iunie a pornit foarte bine, oamenii erau dornici să iasă din case. Septembrie a fost o lună bună, chiar mai bună decât august.
Și totuși, comunitatea formată în jurul meselor de la Tipografia mi se pare printre puținele rămase neschimbate în ultimul an; oamenii sunt la fel de relaxați, muzica induce aceeași stare de bine, atmosfera generală te face să pătrunzi de-a dreptul într-o bulă din care pare că în afară nu s-a întâmplat nimic. Cum ați reușit, e ceva dorit, căutat și intenționat?
Tipografia e un loc unde oamenii vin și se adună, la fel ca-n oricare altul din orașul acesta, dar cred că au o motivație suplimentară față de cei care intră în alte localuri; am reușit să facem cumva să vină oameni faini aici, care ne plac și par a face parte din „bula noastră”, oameni cu idei și proiecte, care apreciază un concert mișto, un club de lectură aparte sau niște produse deosebite. Până la urmă, e relativ simplu să vinzi un ceai, o bere și o cafea. Dar să le așezi într-un context al comunității, care reacționează imediat, e diferit. Am făcut în primăvară, de exemplu, niște tricouri cu mesaj care ne-au ajutat foarte mult – o parte din bani i-am donat, 2500 lei s-au dus către cei care fac traseul de downhill din Poiana Brașov, și aici se vede partea comunitară a Tipografiei, adică dorința de a sprijini locurile faine, care ne plac. Că țin de cultură sau artă, că sunt montane sau de protecția mediului ori sociale, este clar că aceasta va fi una dintre direcțiile noastre de dezvoltare.
A fost acesta un scop de la început? Când ai vrut să faci Tipografia, ai vrut să fie o afacere care să susțină niște proiecte din comunitate?
Nu neapărat la început, dar a venit natural. Eu am avut o ceainărie în 2004, vizavi de Biserica Neagră. Când am deschis Tipografia, am avut în vedere evenimentele culturale pe care le aveam în ceainăria respectivă, un club de lectură de care se ocupa Adriana Marcu alături de Alexandru Mușina, Gheorghe Crăciun, Andrei Bodiu, Caius Dobrescu, Adrian Lăcătuș. Poate și de asta designerii care m-au ajutat la construcția de aici mi-au prezentat niște litere și forme și-am ales repede Tipografia pentru că se lega de numele străzii, Diaconu Coresi, cel care a făcut primele tipărituri în limba română, pe la 1500. Ne place să schimbăm lumea, cum a făcut și tiparul. Și cred că de aici a pornit ideea de ceainărie, dar mi-am dat seama că e greu de supraviețuit doar din ceai, și-atunci am ales o cafenea cu multe ceaiuri și bar mișto. Și toate acestea constituie contextul complementar pentru oamenii faini care vin aici și creează și produc.
Poate va suna puțin elitist ce întreb acum. Cum v-a reușit mișcarea asta cu oamenii, cum faceți să vă calce pragul doar cei care vă seamănă, fără a avea „intruși”?
Cred că oamenii care intră sunt atrași (sau nu) de ceea ce oferim și de modul în care o facem. Nu știu câți preferă o bere artizanală, un suc Dobrinoiu sau un sandviș cu caș de la ferma Cățean, de exemplu. Colegii mei sunt niște oameni buni – când facem angajări, ne uităm în ochii omului. Unde există bun-simț, se poate construi. Deci suntem noi, pe de o parte, construiți într-un anume fel, iar pe de altă parte sunt furnizorii noștri: locali, corecți, serioși, cu produse bune. Lucru mai rar întâlnit în cârciumi, pentru că e tentant să faci un contract cu o anume bere doar pentru că-ți dă firma respectivă un frigider, de exemplu. Noi am preferat să cumpărăm tot pentru a nu depinde de nimeni. Nu sunt legat de nimic și pot aduce oricând ce vreau în cafenea, ce mi se pare potrivit și bun. Așadar, libertatea de exprimare în cadrul barului este mult mai mare decât în alte locuri. Al doilea element e constituit de ceaiuri – nu oricine consideră ceaiul o componentă frumoasă a existenței noastre. Mie mi se pare că ceaiul e un next level. Apoi, dacă intră cineva și aude jazz, e posibil să-l deranjeze și să plece. Evenimentele culturale, la fel, aduc înăuntru un anume tip de oameni. Zilele precum cele în care te invităm cu tatăl tău la bere și dăm și noi o bere, printre altele, sau ceaiul oferit celor care, când era orașul foarte aglomerat, alegeau să își ducă la școală copiii cu autobuzul sau bicicleta, nu cu mașina personală. Dactăr Nicu, în plus, care se va desfășura aici cât vom fi noi și Robert Elekeș sănătoși.
Perioada pandemică v-a pus în așteptare planuri, v-a întors cumva în timp faptul că ați fost ba închiși, ba deschiși?
Am pus pe hold foarte multe lucruri. Aveam în plan un mini festival de jazz, un proiect de trei zile care se numește Jazz de Tipar. Proiectul pe patru direcții de sprijin comunitar este în lucru, în așteptare și el. Apoi mai voiam să facem ceva în urmă cu câțiva ani, să implicăm patru actori sociali importanți ai orașului în niște prelegeri pentru studenți. Avem Stâlpul Debutantului, oprit momentan și el – pe cele patru laturi ale stâlpului din centru vom expune un debutant. Evident, trebuie să aibă o anume calitate și o valoare, identificate de un curator care se va ocupa special de asta.
Breasla Cârciumarilor Brașoveni cum te-a ajutat în ultima perioadă?
Această inițiativă e gândită în 2017 alături de Oana Coantă și Ștefan Gleveșanu, în care am vrut să implicăm cât mai mulți cârciumari. A durat multe luni organizarea, iar în 2018 am luat hotărârea să facem totul într-un cadru restrâns, să pornim cu 8 inși – din păcate, eu n-am mai fost în Brașov și-au rămas ei ca membri fondatori, dar m-am implicat în toate proiectele. Acum suntem 24 de oameni, eu mă ocup de achiziția de noi membri, fiecare are niște responsabilități bine stabilite. Ne leagă faptul că avem idealuri oarecum comune, vrem să funcționăm bine în comunitatea brașoveană, vrem să colaborăm cu autoritățile ca să facem schimbări în bine. De exemplu, am făcut niște modificări legislative cu vechea administrație locală, niște chestii legate de ridicarea gunoiului până în ora 8:30. Nu ne ajută doar pe noi, cei cu localuri, dar e vorba de aspect și respect pentru turiști, pentru localnici să nu apari după 10 să ridici gunoiul din centru. Apoi accesul mașinilor de aprovizionare pentru localurile de aici, pentru că și ele aveau niște ore de intrare care nu aveau sens în contextul în care mulți depind de alimentarea cu produse proaspete chiar de două ori pe zi. Am fost luați în considerare, la instituția Prefectului, când s-au purtat discuțiile legate de închidere și redeschidere. La fel a făcut și Ministrul Sănătății atunci când a venit în Brașov.
Și-a mai fost și Breasla care a ieșit în Piață.
Da, în Piața Sf. Ioan, unde am avut impresia că e Tipografia ori o sută. Nu-mi venea să cred cât de faini sunt oamenii din Brașov. Am fost doar noi, membrii Breslei, și-a ieșit așa cum am vrut. Ce e interesant este că fiecare vine cu câte o idee și-apoi încercăm cu toții să vedem cum poate fi pusă în practică, prin niște grupuri de lucru – așa a fost când au fost închise piețele și-au început să funcționeze afară. Am fost și le-am dus ceaiuri, le-am gătit celor care munceau acolo, în frig.
Pe termen lung, Valentin Bărbat și Tipografia lui vor să schimbe, cu Breasla Cârciumarilor Brașoveni, cât mai multe lucruri în favoarea a cât mai mulți oameni, a localnicilor, turiștilor și afacerilor care încearcă să-i mulțumească pe toți aceștia. Chiar dacă pandemia a dat planuri peste cap, puterea de reorganizare, de repliere în fața necazului sunt esențiale. Conștientizarea importanței lor este un prim pas înainte. Pentru Valentin rămâne Tipografia ca activitate principală, dar îl interesează să trăiască și-n alt fel: sus, pe munte, în aer liber. Planul pentru viitorul imediat este ca Tipografia, prinsă între închis și deschis, să supraviețuiască acestei perioade. Iar tipograful principal are toată încrederea că în câțiva ani, odată cu revenirea după pandemie, Tipografia va fi și mai interesantă, mai puternică, și cu toate planurile în acțiune.
Fotografii realizate de Raluca Lazăr.
Din aceeasi categorie:
Cele mai noi:
