Petru Grădinariu a lăsat cariera în corporație pentru impredictibilitatea vieții de antreprenor, fiind acum cel care se ocupă de două francize ale unui mare lanț ultrapremiat de cafenele de la noi. A lucrat în cadrul unui grup farmaceutic (GSK) mai mult de 10 ani. La început în firma de distribuție (EPH), apoi în cea de promovare. Născut în Bucovina, mutarea în divizia de promovare a coincis și cu mutarea în București în 2011, împreună cu întreaga familie. Dacă-l întrebi acum, Petru îți va spune că a fost o perioadă foarte frumoasă, în care a învățat enorm. A avut șansa să întâlnească oameni care au crezut în el și care i-au oferit oportunitatea să se dezvolte și să crească.
Evoluția în carieră a fost cumva firească, dorința lui de a acumula, precum și flexibilitatea și evident și rezultatele au stat la baza mutărilor din carieră. „Însă odată cu trecerea timpului a apărut încet-încet o erodare a motivației. Și nu neapărat cea externă, ci mai degrabă motivația interioară. Cumva, plăcerea pe care o aveam dimineața în a merge la muncă începea să dispară. Era evident că mai devreme sau mai târziu trebuia să schimb ceva.”, spune Petru Grădinariu.
Spre final de 2018 s-a înscris la o școală de business, MSM România. În cadrul unei sesiuni, discuția a plecat de la ce își dorea fiecare de la viață. „Nu-mi amintesc ce am răspuns eu, însă unul dintre răspunsuri a fost cam așa: vreau să-mi petrec restul vieții în proiecte pe care să le aleg eu și alături de oameni care-mi plac. Am rezonat atât de mult cu acest răspuns și atât de inspirațional a fost pentru că reușea să capteze ceea ce simțeam și eu și nu reușeam să verbalizez într-un mod atât de simplu. Câteva reorganizări succesive în cadrul companiei din acea perioadă aveau să creeze contextul pentru a încerca și altceva.”, își amintește Petru de momentele în care a schimbat direcția spre antreprenoriat.
A fost cafeneaua ceva ce ți-ai dorit mereu să faci, te-a atras ospitalitatea încât să putem spune că asta visai în copilărie să faci la maturitate?
Nu știu dacă asta mi-am dorit mereu să fac, dar da, era un vis mai vechi de-ale mele. În același timp era și o promisiune făcută soției în momentul în care ne-am mutat la București. O afacere de familie. În Bucovina, unde sunt născut, ospitalitatea este o stare de fapt. Și asta se simte în orice loc mergi. Avem asta în sânge și atunci businessul de cafenea ne venea ca o mănușă. Doar capitalizam o stare de spirit.
Au existat mai multe opțiuni înainte de a alege franciza de la 5 To Go? De ce franciză și nu o cafenea cu un concept clădit de la zero de tine?
Cafeneaua a fost de la început una dintre opțiuni, dar nu singura. Deși inițial cochetam cu ideea de cafenea, după participarea la o conferință de francize, am decis să deschidem o școală de programare pentru copii și adolescenți. Din păcate sau din fericire, nu aveam să mergem prea departe în această direcție. Din motive independente de mine a trebuit să renunț la școala de programare. Acest prim eșec m-a frustrat un pic, însă m-a ambiționat și mai mult. A fost momentul în care am revenit la ideea de cafenea. Probabil acesta era destinul… pentru că apoi lucrurile s-au legat foarte ușor. Experiența îndelungată de business m-a ajutat să analizez mai multe scenarii plecând de la ideea de a dezvolta un brand propriu sau de a lua o franciză. În cele din urmă, scenariul francizei avea mai multe plusuri, iar decizia a fost una firească. Mai este un lucru care a contat în decizie: apetența pentru risc. Anii din corporație mi-au „tocit” foarte mult această apetență pentru risc. Poate și acesta este un preț plătit pentru toate plusurile majore pe care ți le aduce munca într-o corporație. Mi-a plăcut brandul 5 To Go din momentul când l-am descoperit (eram „corporatist” încă). În cadrul școlii de business am fost plăcut impresionat să văd că brandul 5 To Go este folosit pentru a exemplifica conceptul de „Blue Ocean Strategy”. Întâlnirea cu Radu Savopol nu a făcut decât să-mi confirme că decizia de a merge pe mâna francizei este una absolut corectă. Dezvoltarea și consolidarea ulterioară a businessului, mai ales în perioada de pandemie ce a urmat, avea să-mi reconfirme cât de important este să fii sub „pălăria” unui partener cu experiență.
Pentru viitor nu exclud dezvoltarea unui business nou, având în vedere că după consolidarea businessului de cafenele firesc este să urmeze și o diversificare. Dar toate la timpul lor. Până la urmă, comorile nu se găsesc pe căile bătătorite.
Au fost două cafenele de la început sau doar una și ai prins apoi curaj?
Am început cu o singură cafenea, însă știam de la început că pentru a crește acest business este necesar să deschizi cel puțin 3-4 locații. Practic, cu o singură locație ai o limită până la care poți crește. Obiectivul a fost de a deschide 5 locații în 5 ani. Pe 1 August 2019 am deschis prima cafenea 5 To Go Moxa în Piața Sfinții Voievozi, zona Moxa. Un an mai târziu, ca urmare a dorinței de a ne consolida business-ul, am deschis cafeneaua studio 5 To Go Cinema Gloria, în zona parcului IOR (n.r.: unde au avut loc și ședința foto și discuția cu Codruța Vulcu despre ARTmania). Au trecut aproape 2 ani și sunt două cafenele, aș zice că suntem unde trebuie.
Comparând acum cele două zone de activitate, care sunt plusurile și minusurile în fiecare caz și de ce rămâi la cafenele? E mai satisfăcător financiar? Ai parte de un tip de oameni pe care îi vezi diferit din postura asta?
Corporația și antreprenoriatul au fiecare plusurile și minusurile lor. Nimic nu e perfect pe lumea asta. Important este să încerci să iei ce e mai bun de la fiecare rol. O spun mereu, pe mine corporația m-a făcut „om mare”. Dincolo de partea financiară și de pachetul de beneficii, ai acces la resurse și oameni de la care să înveți și să capeți experiență. Șansa să fii implicat sau să coordonezi proiecte, roluri care te expun și te ajută să crești extrem de mult sunt lucruri pe care nu le regăsești în antreprenoriat, cel puțin nu la început. Toate aceste plusuri depășesc minusurile (un sistem cu multe proceduri, cu decizie ultracentralizată) și de asta e destul de greu să ieși din acestă „zonă de confort” pentru a te apuca de antreprenoriat.
Profesional, antreprenoriatul mi-a dat șansa să utilizez know-how-ul dobândit în anii de corporație într-un proiect personal în care ești complet responsabil. Unde viteza de reacție, luarea deciziilor și implementarea planurilor se întâmplă mult mai repede. Aș putea spune că, în contextul actual, agilitatea și flexibilitatea pe care ți le dă poziția de antreprenor reprezintă un factor critic de succes al businessului. Cu astfel de experiențe nu te prea întâlnești în corporații. Pe plan personal, antreprenoriatul îți aduce o multitudine de experiențe frumoase din interacțiunile pe care le ai cu clienții. Este mare lucru să ai șansa să întâlnești și să povestești cu diferiți oameni, fiecare interacțiune fiind una diferită și interesantă. Și asta compensează partea financiară, care la început nu se ridică la nivelul celei din corporație. Și nu în ultimul rând, faptul că pot să fac ce-mi place cu oameni care-mi plac.
Erai sociabil dinainte sau poziția în cafenea te-a făcut să fii astfel? Contactul atât de intens cu oamenii te-a modificat cumva structural?
Eu sunt mai degrabă introvert ca personalitate. Însă de-a lungul timpului am făcut eforturi să fiu o persoană sociabilă și comunicativă. Îmi place să stau de vorbă cu oamenii și trebuie să recunosc că în cafenea mă simt ca „peștele în apă”. Realmente îmi face plăcere să stau de vorbă cu oamenii. Și chiar dacă timpul mediu petrecut cu un client este de doar câteva minute (cât prepar și servesc cafeaua), acel small talk mă încarcă de energie. Este atât de plăcut să vezi cum doar câteva cuvinte pot schimba starea de bine a unui client. Uneori, doar și un singur zâmbet de după mască poate face dimineața mult mai frumoasă pentru unii clienți. Asta îți dă puterea de care ai nevoie să mergi mai departe.
Descrie-ne o zi din viața ta de acum câțiva ani și una dintre cele ale prezentului.
Mi-e greu să aleg o zi din viața de acum câțiva ani pentru că am avut diverse roluri care presupuneau lucruri diferite: de la vizite la medici/farmacii, autorități, participarea la întâlniri ale asociațiilor de business sau ale industriei la zile petrecute în ședințe de dimineață până seara la birou. Recunosc ca totuși aveam ceva în comun cu prezentul: fiecare zi începea cu o cafea.
Acum sunt trei elemente semnificative pe care încerc să le ating în fiecare zi. Primul este legat de principiul după care m-am ghidat în business: să ofer o experiență memorabilă fiecărui client care trece pragul cafenelei. Cafeaua nu este doar despre produsul în sine, chiar dacă este unul de o calitate foarte bună. Este despre povestea pe care o spune și pe care clientul o duce mai departe cu el. Și această experiență se construiește fiind atent la toate cele cinci simțuri de bază ale clientului: gust, văz, auz, miros, atingere. Amestecul lor este ceea ce ne fascinează în viața de zi cu zi. Fără a acoperi toate aceste simțuri nu te poți aștepta la un client să aibă o experiență completă.
Al doilea aspect important este să reușești să construiești o comunitate în jurul cafenelei. Și pentru asta este necesar să fii prezent în cafenea, să-ți cunoști produsele, să-ți cunoști clienții foarte bine și să creezi un mediu plăcut, unde oamenii să își dorească să vina și să le placă să stea la o poveste. Fie ea și doar de 5 minute.
Al treilea aspect important pentru mine și care are legatura cu punctul de mai sus este prezența în social media. Este o componentă extraordinar de importantă și actuală, care te ajută să comunici cu clienții tai. Spuneam la început că este o afacere de familie. Și asta și pentru că de tot ce este legat de social media se ocupă Rareș, băiatul meu care este în clasa a XII-a și este mult mai apropiat de modul de gândire al segmentului nostru de clienți. Și sunt al naibii de mândru de modul în care o face. Prezența în social media este unul dintre factorii-cheie care au contribuit la succesul business-ului de până acum.
Pandemia a schimbat mult din cum arăta viața într-o cafenea până acum un an, în orice caz, însă ai nostalgii legate de domeniul de dinainte? Altfel spus, te-ai gândit în ultimul an că ți-ar fi fost mai ușor să stai pe un loc doar al tău și să iei un salariu în loc să te zbați să dai salariile angajaților tăi?
Sigur că pandemia a schimbat mult și nu doar în viața într-o cafenea, ci și în a celor din corporație. Există o nostalgie pentru perioada din farma, dar asta pentru că au fost atât de multe momente frumoase și am avut parte de mulți oameni faini și e pur și simplu greu să dai uitării această perioadă. Nu cred că m-aș întoarce, deși cred că niciodată nu trebuie să zici „niciodată”. Poate că ar fi fost mai simplu ca angajat. Prefer să văd însă aspectele pozitive. În toată perioada de pandemie am putut să merg zilnic la cafenea și să întâlnesc oameni. Dacă aș fi fost în continuare într-o corporație, atunci ar fi trebuit să lucrez de acasă cu un minimum de socializare. Prefer cafeneaua.
Concret, cât de plauzibil este pentru un corporatist să își spună: gata, de mâine am afacerea mea? E nevoie de economii, mă gândesc, de un plan de afaceri, de o viziune pe termen lung.
Evident că atunci când dispui și de bani, ai o idee și un plan de afaceri și o viziune pe termen lung, decizia de a intra în antreprenoriat devine mult mai ușoară. Dar nu este suficient doar atât. Nu e ușor să iei această decizie. Să lași confortul pentru incertitudine. Este nevoie de un stimul puternic, de cele mai multe ori care să vină din exterior. Sau o doză fie de curaj, fie de nebunie, fie de inconștiență… sau toate la un loc. Trebuie să fie ceva în noul loc care sa te atragă mai mult decât ce te ține în vechiul loc.
Când intri în una dintre cafenelele lui Petru, recunoști stilul inconfundabil al tuturor locațiilor 5 To Go din țară. Pe de altă parte, ce ține un business mai închegat decât altul și ce formează uneori cozi la intrare e ceva mai presus de-atât: e determinarea antreprenorului de-a reuși, chiar dacă asta înseamnă să se educe continuu și să scape de vechi obiceiuri sau chiar trăsături de comportament. Oricum ai privi, faptul că un om se duce la muncă doar cu zâmbetul pe buze, entuziasmat dinainte de zâmbetele pe care le va genera, la rândul său, chiar și doar acest lucru e un mare câștig; personal, înainte de toate, și-apoi profesional, așa cum o dovedește Petru Grădinariu prin cele două cafenele care îi seamănă tot mai mult de la o zi la alta și care-i împrumută din personalitate pentru a face o prioritate din fiecare om care-i trece pragul.
Fotografii realizate de Raluca Lazăr.
