Doar o personalitate atât de efervescentă, activă și comunicativă ca a lui Mugur Tureschi putea să-l determine să se descrie, după o izolare de două săptămâni în care nu a pus piciorul în cafenelele sale, Croitoria de Cafea și Nola – www.nolacoffee.shop, ca „nevorbit”. Pe modelul lui Țiriac, care și-a pus numele de familie în denumirea afacerii, Mugur a făcut la fel și-a sperat la aceeași glorie: Tureschi Impex SRL, înființată în urmă cu mai mulți ani și care încă așteaptă să dospească potrivit pentru a da naștere unui super-lanț de afaceri (nu bănci, totuși) care să-i poarte numele peste tot. Ori asta, ori e doar simțul umorului al lui Mugur care-l face să dea exemple prin care să se autoironizeze cu atâta pricepere. Cert e că am râs mult discutând pentru acest material și astfel are și mai mult sens prezența lui zilnică la cafenea sau pe drumuri, făcând livrări de cafea, interacționând cu foarte multe persoane zilnic. Este evident: îi place ce face.
S-a mutat din București la Brașov și apoi în Cristian. L-am rugat să ne explice puțin acest proces de migrare către liniștea rurală și decorul acesteia, în același timp păstrând beneficiile urbane. Ce a găsit în Cristian și nu aveau alte localități mari dintre cele în care a stat?
Mugur: „Sunt născut la Constanța, am copilărit până la 6 ani alături de bunicii materni în cartierul Tomis 1, lângă cofetăria Amfiteatru. Școala generală și liceul le-am făcut în Brașov, am plecat la București pentru facultate și lucru, ne-am întors în Brașov odată cu nașterea fetiței noastre în 2015, când am deschis și Croitoria și m-am apucat de prăjit și preparat cafea, fără vreun background profesional în asta. Suntem brașoveni și nu aș da asta decât pe faptul că am ales să fim cristoloveni. Ne place mult Brașovul și aici ne simțim acasă. Cristianul e o localitate organizată, strada e stradă, casele sunt case și nu blocuri, organizarea și rigoarea dau un aer nobil și gospodăresc în cel mai bun sens la care mă pot gândi. Ne e aproape de Brașov și nici nu-i pot zice navetă la scurtul drum pe care îl facem zilnic dus-întors de minim 2 ori. M-am amuzat când primarul de la sectorul 6 bătea cu pumnu-n piept că economisind banii de pe beculetele de Crăciun poate face o grădiniță. Între timp văd cum crește noua grădiniță din Cristian, până în sărbători avea și geamurile puse, fără vreun compromis calitativ, ce mai încolo și încoace, Cristianul are oameni gospodari.”
Ce făcea în București și cum a ajuns să aibă la Brașov afacerile cu cafea? Pe scurt, s-ar putea spune că așa l-a dus viața. Însă detalii care schimbă puțin perspectiva ne dă chiar el: „În București nu am fost cel mai bun student al Facultății de Fizică din cadrul Universității București, am început să lucrez în construcții, în hidroizolații încă din anul II, domeniu cu care încă mai cochetez, îmi și place, dar am și experiență în hidroizolații si impermeabilizări. Aproape 2 ani am lucrat 2 norme întregi pe zi, fiind și șef de stație la o stație de betoane pe centura Bucureștiului, lângă Pantelimon. Atunci naveta din Chitila era de 30 min și 26 km pe un sens, făceam între 120 și 200 km/zi cu mașina prin oraș, zbârnâiam și trăiam mai mult în mașină, ce mai, poate și de asta mi se pare distanța mică între Brașov și Cristian.
Prin 2013 am început să consumăm cafea proaspăt prăjită de la Haig Keskerian, un bătrân armean din București, de la dl. Florescu și apoi de la Origo. Cu mutarea la Brașov am adus și pasiunea pentru acel gust de cafea proaspăt prăjită și mi-am propus să produc și eu. Cel mai mult mi-ar fi plăcut să deschid un restaurant, nu a fost nici oportunitatea în 2015 și nici finanțele nu au ajutat în acest sens… îmi place mult să gătesc și am investit ceva în școlarizare în acest sens, însă e în mod sigur un proiect din viitorul apropiat deschiderea unei carciumi faine.”
Dacă există ceva ce a marcat discuțiile, pe un anumit nivel, în ultimul an, acest lucru ar putea fi rezumat astfel: antreprenor în pandemie, antreprenor în izolare. Cei mai mulți oameni aflați într-o astfel de situație, de firmă mică și cu puțini angajați, au ales fie să tureze motoarele și să facă livrări și să încerce cumva să compenseze lipsurile cauzate de absența oamenilor la mesele din localuri, fie să strângă rândurile sau chiar, mai rău, să închidă cu totul afaceri abia pornite, care promiteau mult și cărora li se preconiza un viitor extrem de optimist în absența unei situații precum cea dată de pandemie. Am fost foarte curioasă să aflu ce-a fost greu să facă Mugur în ultimul an, la ce a renunțat și ce a învățat din tot acest context.
Mugur: „Greu, ușor, important a fost să trecem împreună prin asta. Țin la colegii mei și am căutat sa fie cât mai puțin afectați de situația inoportună a sectorului HORECA din timpul pandemiei. În primele 2-3 luni am livrat cafea boabe, oaspeții ne-au ajutat să trecem cu bine și peste acea perioadă comandând cafea pentru acasă. Am colectat donații și am dat undeva la vreo 120 kg de cafea pentru spitalele din Brașov, pentru medicii din prima linie, campanie pornită de la București de Anca Ungureanu de la cafeneaua Beans and Dots. Din nou important a fost să nu ne pierdem entuziasmul și pofta de muncă, vorba unui mare filosof: „alții a murit și nu a pățit nimica”. Dacă vorbim de renunțări, am renunțat să am așteptări mari, am fost forțat să gândesc lucrurile pe termen mai lung și-am învățat să mă bucur mai mult de viața în familie, de o excursie de 1-2-3 zile mai mult decât de un sejur prelungit, am învățat să ne fie dor de călătorii, am tras concluzia că în loc să ne plângem de neajunsuri, mai bine ne punem și învățăm ceva nou.”
Dar anul ce a trecut pare să fi priit inventivității cârciumarilor brașoveni, după cum singuri și-au intitulat forma de asociere. Așa cum, dacă spui Brașov, omul se gândește automat la distracția din Poiană, la fel am avut senzația anul trecut că orașul nostru a devenit sinonim cu ișlerul. Dar cum a ajuns acest desert reinventat să cucerească vitrinele, mesele și-apoi inimile – sau mai degrabă papilele gustative – ale turiștilor care ajunseseră să vină până la Brașov pentru un desert?
„Nașa ișlerului este colega de Breaslă, cu B mare că e vorba de Breasla Cârciumarilor Brașoveni, Oana Coantă. S-a gândit – și bine a făcut – să avem o abordare personală a fiecărui membru din Breaslă asupra acestui desert al copilăriei noastre și am ajuns la televizor, dar și în inimile oaspetilor noștri”, afirmă Mugur. El continuă să explice ce a stat la baza nașterii acestui mod de organizare și a felului în care această breaslă i-a ajutat concret afacerea: „În Breaslă ne-au unit, în mod surprinzător, împărtășirea piedicilor similare în antreprenoriat, fie că vorbeam de un membru cu puțini angajați, fie că vorbeam de unul cu zeci, am constatat prin dialog că ne-am lovit de probleme similare. Asociați în Breaslă am început să îndreptăm proceduri, să corectăm situații în folosul comunității, dar și autorităților. Cred cu tărie că Breasla Cârciumarilor Brașoveni e un partener pertinent de discuție în relația cu autoritățile, cu statul și procedurile-i anevoioase de mult ori.”
Părintele Croitoriei, cum îi spun eu uneori – neapărat asigurându-mă că nu aude nimeni, spunea la un moment dat că tot ce a făcut cu cafeaua, cât și cursurile din Franța, de la Paul Bocuse, toate acestea au izvorât din pasiunea pentru gust și miros, pe care atunci spera să o concretizeze printr-un bistro. La ce nivel este acest vis acum, oare își vede bistro-ul dorit mai aproape sau mai departe decât înainte de pandemie?
„Am și înființat firma în urmă cu 2 ani, Ion a zis că vrea să gătim împreună, cel mai bine e să așteptăm o conjunctură favorabilă, acum apele din domeniul ospitalității sunt mult prea agitate și, vorba englezului navigator, pe furtună e cel mai rău să te pui împotriva curentului/vântului. Cu răbdare le facem pe toate, până la urmă”, explică el cu acea speranță și calm care te fac să nu te îndoiești: are dreptate, are răbdare și va reuși. Nu mai este vorba atât de mult despre destinație, ci despre călătoria pe care o face până acolo și de care se bucură, transmițând din entuziasmul lui și celor din jur, familie, prieteni sau clienți fideli ai cafelei pe care o comercializează.
Dacă există ceva care mă intrigă la Mugur Tureschi, atunci acest lucru ar fi modul în care este evident atras de identitatea locală, de autentic, de natural și proaspăt și artizanal. Și nu într-un mod hipsteresc, ci poate mai degrabă din grija pentru ce-i pune pe masă copilului său? Ori din dorința de a fi sănătos sau de a susține economia locală? Ori un pește proaspăt sau un măr imperfect îi oferă mai mult spațiu pentru creativitate în bucătărie? Mă lămurește chiar el: „Fructele și legumele au un potențial de gust maxim dacă nu sunt introduse în lanțul de frig. De asemenea, sunt culese când sunt coapte și gata de consum, nu ca cele culese culese verzi de peste mări și țări și coapte cu gaz înainte de afișarea în galantar. Guști și e mai bun, ce poate fi rău în asta? Așa am văzut acasă și așa am fost educat culinar și de gospodina desăvârșită care a fost bunica maternă, Mamaia, precum și de tata, un bucătar foarte bun care întotdeauna a gătit mâncare gustoasă. De mic mergeam cu tataia în piață, am învățat drumurile, ce să-i faci, așa e cu obișnuința.”
În legătură cu întrebările mele anterioare a venit și acesta. Mugur Tureschi deține Croitoria de cafea pentru că aceasta se află pe locul unei foste croitorii, Nola se numește așa pentru că înseamnă clopot în latină, iar cafeneaua care poartă acest nume e foarte aproape de Biserica Neagră. Caută să fie provocat, să fie împins să se adapteze creativ mai degrabă decât să o ia de la zero cu o idee care ar „risca” perfecțiunea din prima? Ei bine, cam așa ceva: „Sunt de părere că fiecare loc are un spirit. Cum un tablou îl distrugi dacă îl tragi la xerox, îl desacralizezi și îi omori caracterul unic, de asemenea consider că Nola poate fi doar acolo și Croitoria doar pe Maniu 17. Asta e firea lucrurilor și prefer să nu strivesc corola. Provocarea e mai degrabă să surprind latura autentică și să o pun cum pot, cum putem mai bine în valoare.” Îi surâde ideea unei cariere în gastronomie pentru fetița lor, Mara, spune Mugur când e întrebat despre ce vrea să dea mai departe. Pe de altă parte, recunoaște chiar el, „nu i-aș impune niciodată să facă lucruri pe care nu le consimte. Credem în cultivarea bunului simț și a discernământului personal, valori care sigur o vor ajuta să aleagă o carieră potrivită. Momentan observăm înclinația pentru comunicare și limbi străine, la nici 6 ani e surprinzător nivelul de limbă engleză atins fără mari eforturi. O vom susține în tot ce dorește să facă ea vreodată.”
Fie că îi urmărești postările și te lași îmbiat la cafea de foci haioase și urși adormiți, fie că ești doar fan al cafenelelor Croitoria de Cafea și Nola Coffeeshop, un lucru merită să fie ținut minte și poate luat în considerare data viitoare când interacționezi cu un produs care are legătură cu Mugur Tureschi: observă pasiunea, dedicarea și seriozitatea cu care este tratat fiecare client, ba chiar fiecare comandă și fiecare formă de salut. Poate inspiră și ajungem să ne contaminăm și noi, cei din jur, de grija pentru lucrurile făcute bine, cu cap și în tihnă. Și nu ca să impresioneze pe alții ci, înainte de toate, pentru a se ridica la standardele proprietarului, inițiatorului… „părintelui Croitoriei”, cum nu știe el că-i spun.
Fotografii realizate de Raluca Lazăr.
Din aceeasi categorie:
Cele mai noi:
