În fiecare an, în apropierea Paștelui, auzim des că se vorbește despre încondeierea ouălor. Fie că vorbim de clasicele ouă de găină, fie de „exoticele” ouă de struț, acest meșteșug încă dăinuie în România, mulțumită unor persoane ce-și dedică timpul liber pentru a-i învăța pe alții tainele acestui obicei.
Gabriela Clinciu – meșter în încondeierea ouălor
Undeva la poalele semeților munți Bucegi, încă acoperiți de zăpada ce nu prea dă semne să se topească, găsim satul Poarta. Localitatea este mai mult o înșiruire de case așezate de-o parte și de alta a drumului principal. Lăsăm în spate agitația și traficul din zona Branului și urcăm domol spre poalele abruptului nordic al munților Bucegi. Nu știm exact unde vom ajunge, însă zărim de departe o figură cunoscută, cu zâmbetul larg, ce ne face cu mâna. „Aici, aici, haideți!”, ne întâmpină doamna Clinciu, cunoscută drept unul din cei mai iscusiți meșteri în încondeierea ouălor.
Pășim timizi în gospodăria dânsei și încă de la ușă realizăm de câtă dăruire și implicare este nevoie pentru a duce mai departe acest obicei popular. Găsim motive tradiționale aproape peste tot, pe ștergare, îmbrăcăminte, obiecte de decor și, bineînțeles, pe nelipsitele ouă. Ne așezăm la masă și începem să discutăm.
Am vrut să aflăm cine e Gabriela Clinciu și cum a ajuns ea să încondeieze ouă. „La poale de Bucegi, chiar la marginea pădurii, unde e casa mea părintească, am învățat de la părinții mei tot ce înseamnă tradiție, credință, artă. Tot ei mi-au insuflat ce e românesc și tradițional. Mama mi-a arătat, încă de la vârsta de 12 ani, cum să încondeiez ouă. De la ea am învățat să și țes, dar pentru mine încondeierea a fost de suflet și încă este. La rândul ei, mama mea a învățat încondeierea de la bunica. Pe vremea aceea, ouăle erau pline de conținut, nu se goleau. Am mărturie aici oul din 1980, care are gălbenușul intact în interior și pe care-l păstrez cu drag.”, ne spune ea.
Vitrina cu cele mai prețioase ouă încondeiate
Doamna Clinciu ține cele mai prețioase creații într-o vitrină pe care a deschis-o special pentru noi. Printre ele, zărim câteva ouă înfrumusețate cu flori de colț, frunze de stejar, altele cu motive tradiționale sau cu figuri umane și undeva, la loc ferit, o cutie ce adăpostește câteva ouă vechi, din 1980.
Ni le prezintă pe rând: „Aici, în vitrină, am o colecție care vreau să rămână mărturie în casa asta, cât o rândui Dumnezeu. Am și un model foarte frumos, pe ou de gâscă, care reprezintă preotul cu Lumina Învierii, aici sunt țăranii cu lumânările aprinse, iar lângă este clopotul Învierii.”
Deși n-ai crede, există creații la care doamna Clinciu ține într-un mod aparte: „Țin foarte mult la modelul de ou cu mușcate, model care este creat de mine, care mi-a adus cea mai mare satisfacție pentru că am reușit să realizez ce mi s-a cerut. Însă cel mai mult țin la acest ou, cu Învierea lui Iisus Hristos, cu mâinile ridicate, este un ou pentru care m-am implicat foarte mult emoțional și pentru care m-am bucurat foarte mult.”
Cum și când se încondeiază ouăle?
Mulți dintre noi ne mulțumim ca de Paște să vopsim ouăle clasic, în roșu sau în alte culori pastelate. Însă arta încondeierii ouălor duce vopsirea acestora la alt nivel. Nu mai putem vorbi de o simplă scufundare în vopsea, ci de multiple „expuneri” prin care vopseaua se aplică cu strat, ieșind la iveală modele din cele mai diverse. Suntem și noi învățăcei, așa că am întrebat-o pe doamna Clinciu cum procedează.
„Acum mulți ani, bunica încondeia ouă în Săptămâna mare, așa se făcea în mod normal. Dar noi acum nu putem aștepta atât. Cele mai frumoase ouă se făceau în Joia mare, ele fiind pline de conținut, pe vremea aia nu aveau știința, ca acum, de a le goli. Acelea nu se stricau. Bunica la încondeia, le dădea într-o fiertură, le înfășura într-un ciorap, așa am învățat și de la mama, ieșeau frumoase, le dădeau cu slănină pentru luciu și apoi le duceau drept cadou, în Piața Sfatului, cucoanelor care în tot timpul anului le cumpărau marfa. Fiindcă pe vremea aia nu existau companii, ca acum, care livrează. Se duceau acolo cu marfa, ouă, lactate, produse din gospodărie.”
Procesul de încondeiere
Gabriela Clinciu: „În primul rând, trebuie să avem ouă albe, pe care le spălăm, le degresăm foarte bine, le golim de conținut, deci încondeierea se va face pe coajă de ou. Ne alegem modelul, de la început trebuie să știi ce faci. Și urzim modelul, venim doar cu conturul făcut cu condeiul înmuiat în ceară fierbinte, după care punem ouăle în vopsea galbenă. Apoi, facem completările pe galben. De exemplu, boabele de grâu trebuie să fie galbene. Apoi vopsim același ou în culoarea roșie, care sunt de obicei motivele florale. Și completăm cu roșu ca să nu pătrundă următoarea vopsea. Apoi dăm fondul negru, care prinde unde nu a fost pus nimic. Avem urzit pe alb, scris pe galben, roșu și, la final, negru. Apoi apropiem oul de flacără și printr-o mișcare ușoară, ștergem oul de ceară, iar la final ne iese oul încondeiat, așa cum l-am gândit de la început. Dacă ne referim la modele, se încondeiază de la spice de grâu la căpițe de fân sau scene din copilărie”. „Șevaletul” doamnei Clinciu a văzut modele din cele mai diverse. Însă nu orice merită să fie încondeiat, consideră ea.
Inspirația pentru modele
Ca modele, avem spicul grâului, ghinda cu frunza de stejar, un alt model din copilărie pe care am învățat să-l încondeiez, modele din 1980 cu cârligul ciobanului, cetina de brad, ghiocelul. Mai pot aminti pe cele din zona de munte: avem perechi mergând spre Vârful cu Dor, avem cucul, care este vestitorul primăverii, muntele, apoi avem ceva tot de aici din Bran, ciobanul ce cântă la fluier, cu oile. Legat de cuc, pe acesta în găsim și pe lăzile de zestre, pe furcile de tors. Modele nu sunt alese pur și simplu întâmplător. Avem modele antropomorfe, care reprezintă hora, modele specifice perioadei de Paște – Floarea Paștelui, Crucea Paștelui, Învierea Mântuitorului. Foarte important este și soarele, pe care-l găsim sub formă de rozetă în toate modelele din sculptură, pictură, încondeiere. Avem frunza de stejar, care este un motiv foarte frumos pe care-l găsim și în zona Scheii Brașovului. Un alt model deosebit, la care țin foarte mult, este oul de poveste. Ce înseamnă asta? Poate reprezenta un motiv tot pascal, țărănci cu troaca de pâine, care merg la cuptor, deci se pregătesc de sărbătoarea Paștelui. Un alt ou de poveste ilustrează o parte din copilăria mea, o secvență din ea, e mama cu o soră de-ale ei, cu tata, care merg cu coșuri la ursitor, se făcea un fel de șezătoare. Scena de pe ouă reprezintă gospodăria, căpițele de fân, pomii.”, detaliază doamna Clinciu.
Aici, în micuțul atelier de la poalele Bucegilor, am învățat că, dacă dorești să deprinzi încondeierea ouălor, trebuie să ai în primul rând răbdare dar și un pic de îndemânare. Nimeni nu se naște învățat și, odată deslușite tainele acestui meșteșug, e doar o chestiune de timp până la modele și culori mai complicate. Trebuie doar să lași frâu liber imaginației și să ai suficiente ouă ca să-ți exersezi talentul.
Ce trebuie să știe cei care sunt interesați de încondeierea ouălor?, o întreb pe interlocutoarea noastră. „Primul meu sfat pentru cei care vor să încondeieze este să iubească arta, pentru că dacă nu-ți place și vrei pur și simplu să tragi niște linii acolo, nu-ți iese. Să ai răbdare, înțelepciune, să te gândești ce vrei să faci și răzbești. Dar prima dată trebuie să iubești arta. Nu poți să încondeiezi fără să-ți placă ceea ce faci.”
Are încondeierea ouălor un viitor?
Din păcate, în satul Poarta nu mai încondeiază nimeni. Își doresc copiii, vin la doamna Clinciu să încondeieze, a organizat și ateliere pentru cei mici, atât în Bran cât și în Brașov. A fost invitată și la pensiuni, unde se făceau tabere, însă acestea sunt doar excepții. Localnicii nu prea apreciază arta încondeierii, tradițiile locale.
Cine vrea să învețe să încondeieze ouă, o poate găsi în satul Poarta sau pe pagina ei de Facebook, trebuie doar să-și dorească să vadă ouă încondeiate. „Din păcate, în centrul Branului, acolo unde e lume multă, chiria e foarte mare și e aproape imposibil, ca meșter popular, să expui acolo. Practic, muncești ca să plătești chiria.”, ne mărturisește doamna Clinciu.
I-ar plăcea ca pensiunile să aibă mai multă deschidere pentru acest meșteșug, mai ales în perioada Paștelui, când pot oferi turiștilor, în loc de iepuri și kitsch-uri, ouă încondeiate cu motive tradiționale.
Doamna Clinciu este de părere că tradițiile românești nu se uită. Ele trebuie transmise din generație în generație pentru că sunt deosebit de importante pentru păstrarea culturii și a identității acestui popor. În ceea ce privește încondeierea ouălor, ea este optimistă: „Condeiul din mână nu-l voi lăsa, cât mă va ajuta Dumnezeu și vederea, chiar de voi folosi două rânduri de ochelari.”
Fotografii realizate de Kinga Mihaly.
