În 2006 avea loc prima ediție a Festivalului ARTmania de la Sibiu. Pare că a trecut o veșnicie de-atunci și, în multe feluri, exact așa și este, căci schimbările sunt uriașe. Primii participanți, puștii care dădeau din plete acum 15 ani și care s-au întors cu și mai multă hotărâre în fiecare an, au crescut și-au adus cu ei prieteni, cunoscuți, ba chiar familia.
Pentru unele generații, Melania Medeleanu este omul pe care încă îl asociază cu imaginea jurnalistei de pe micul ecran. Pentru altele e mai reală și de-nțeles viața ei ca om de bine: este cea care a fondat Asociația Magic, locul care a făcut minuni pentru copiii cu afecțiuni oncologice, iar de la plecarea de-acolo a trecut un an, timp în care Asociația Zi de Bine a devenit noul proiect de suflet al Melaniei. A luat-o, așadar, din nou de la capăt, punând pe picioare o organizație care vrea și poate – o demonstrează deja – să schimbe vieți în bine și să facă din lumea noastră una mai bună și mai prietenoasă cu semenii noștri.
Pentru că pandemia ne-a făcut pe toți să facem alegeri neobișnuite și să ne recalculăm limitele impuse ori autoimpuse, Valentin Bărbat, cel care a pus Tipografia pe harta culturală a Brașovului, a scos ce a putut mai bun din contextul pandemic care a închis localurile din țară rând pe rând: cu Tipografia închisă, Valentin s-a refugiat pe munte, acolo unde se simte în largul lui dintotdeauna, și nu s-a oprit aici. A făcut un curs în urma căruia a devenit monitor de schi, iar relaxarea măsurilor care au închis Tipografia l-a surprins împărțit între munte și cafenea, dar mulțumit de această alegere, reinventat chiar.
Pentru a afla tainele trecute și bine păstrate, dar și planurile de viitor ale Bibliotecii Județene „George Barițiu” din Brașov, am stat de vorbă cu Valentina Benghiac Preda, bibliotecar în cadrul Serviciului Info-Metodic la Filiala 5 a Bibliotecii Județene „George Barițiu” din Brașov. Relația ei cu cărțile a fost mereu una specială. Până să participe la concursul pentru ocuparea unui post de bibliotecar, frecventase numai bibliotecile școlare și secția pentru copii a Bibliotecii Județene. „Am fost pe loc fascinată de miile de volume găzduite de Sediul Central și astfel am ajuns să lucrez în mediul la care visam, punându-mă de atunci mereu în slujba cărților și a celor care le îndrăgesc.”, explică ea.
Doar o personalitate atât de efervescentă, activă și comunicativă ca a lui Mugur Tureschi putea să-l determine să se descrie, după o izolare de două săptămâni în care nu a pus piciorul în cafenelele sale, Croitoria de Cafea și Nola, ca „nevorbit”. Pe modelul lui Țiriac, care și-a pus numele de familie în denumirea afacerii, Mugur a făcut la fel și-a sperat la aceeași glorie.
Împrumutând o sintagmă din refrenul unui cântec drept denumire a conceptului și ales oarecum la întâmplare, după o sesiune de brainstorming alături de soțul ei, Raluca Țincă și-a numit mica afacere, în urmă cu opt ani, Little Houses. Pentru că așa a început totul, cu ea experimentând în pauzele pe care și le acorda de la munca de medic veterinar.
Când spui „animale rănite”, te gândești la pisici și câini abandonați sau ținuți în condiții precare ce le-au pus viața în pericol și aproape deloc la animalele sălbatice, de cele mai multe ori mari, prin urmare fioroase, pentru că diferențierea pe care o face chiar empatia noastră între specii tinde să ne facă să spunem că un copil este mai important decât altul, că o pisică iubită de întreaga familie ar conta mai mult decât niște pui de urs neajutorați, răniți și, din cauza dimensiunilor acestora, în pericol de a-i răni și pe alții. La demnitatea animalelor sălbatice rănite, la însănătoșirea și reintegrarea imediată a acestora în natură se gândesc în permanență cei de la Transylvanian Wildlife Project.