Dacă pleci cu mașina din Făgăraș spre Sibiu și faci stânga la indicatorul spre orașul Victoria pe DJ105C, după aproximativ jumătate de oră ajungi la Ucea de Sus, acolo unde la numărul 178 găsești Atelierul Etnografic cu războaie de țesut al lui Sorin Petrișor, locul unde el și Liliana Opriș par a duce o viață ale cărei secrete sunt multe și țin de simplitatea cu care acceptă complexitatea naturii, bucuriile și sănătatea pe care aceasta le aduce când e respectată, ba chiar și entuziasmul față de traiul de zi cu zi, privit mereu prin prisma legăturii pe care cei doi o au cu munca îmbinată cu relaxarea „la firul ierbii” – pare că niciodată nu a avut un sens mai concret această expresie. Dacă nu te ajută indicațiile obținute cu ajutorul tehnologiei, poți să te bazezi pe cele date de vecini, căci toată lumea știe unde să te îndrume când îl cauți pe domnul Petrișor.
O parte din casa familiei este atelier, o parte e muzeu. Afară te simți ca la o expoziție permanentă în aer liber, cu obiecte pe care nici măcar generația mea nu cred că le mai recunoaște, din nefericire. Bucuria este însă că Sorin Petrișor știe să-ți spună denumirea fiecărui obiect – și nu doar pe cea locală, ci și felul în care este cunoscut în alte zone. În plus, utilitatea articolelor nu este un secret, iar ghidul tău prin atelier și prin muzeu știe să-ți arate cum se scurgea timpul în lume când oamenii se orientau mai mult după soarele de pe cer și după nevoile dictate de casă și de gospodărie, când consumerismul nu era decât o idee poate. Sau nici măcar atât.
În casa lui Sorin Petrișor a existat război de țesut încă de pe vremea când era copil, mai ales că multe dintre hainele anilor ’60 erau făcute acasă, în aproape fiecare gospodărie. De mic își ajuta mama și ieșea la joacă doar după ce-și făcea „norma”. Asta când era vreme frumoasă, pentru că iarna era o adevărată plăcere munca tihnită în fața sobei, la căldură. După ce părinții s-au dus, războiul de țesut a fost urcat în pod și-a rămas acolo multă vreme.
Între timp s-a documentat despre satele din zonă și portul popular caracteristic, despre culorile folosite și însemnătatea modului de a le combina, folosirea de bumbac, cânepă, in sau lână. Nimeni din sat nu mai avea o urzitoare funcțională, mai ales că mulți le puseseră pe foc sau le dăduseră uitării în locuri cu umezeală mare, așa că Sorin Petrișor s-a apucat să își facă el una. De-aici pare că a mers totul mai ușor: a mai făcut rost de două războaie și a început să lucreze la ele împreună cu soția; uresc, învelesc, năvădesc, fac ițișoare și țes. Din mâinile lor ies pânze folosite apoi la cămăși și alte articole, câte o traistă cu motive locale și cu nasturi din lemn făcuți tot de ei. Și organizează șezători, ateliere la care participă nu doar localnici și nu doar vârstnici, ceea ce demonstrează că Atelierul etnografic cu războaie de țesut de la Ucea de Sus nu este doar un instrument de întoarcere în timp pentru nostalgici, ci dimpotrivă, un liant necesar între trecut și viitor.
În zilele de sărbătoare se schimbă activitățile familiei: uneltele se lasă să se odihnească și ele, iar Sorin și Liliana cântă la fluier, cobză, caval sau tulnic și acesta devine un spectacol în sine pentru un vizitator care descoperă astfel încă o modalitate de conectare la esențialul și simplitatea unei vieți lipsite de distragerea tehnologiei, transformată în dependență și cu efecte pe care le cunoaștem deja din studii despre depresie, stres și anxietate – prezente de la vârste tot mai mici.
Nu au acceptat niciodată sugestiile de a se alia politic sau instituțional pentru a-și susține atelierul, nici pe cele de a aplica pentru finanțări din diferite proiecte – știu foarte bine că ajutorul vine cu condiționări și limitări de cele mai multe ori, iar libertatea pe care o au făcând totul cu implicarea personală ar risca să fie compromisă. Între timp, ușile atelierului și-ale muzeului din Ucea de Sus rămân deschise, articolele pe care cei doi le creează sunt prezente la târguri și expoziții din țară, în măsura în care o permite timpul și reprezintă oportunități prin care să nu se facă rabat de la regulile autoimpuse.
Pe lângă toate aceste lucruri care par să izvorască dintr-un loc cu resurse inepuizabile și energie pe măsură, Sorin Petrișor are și un extraordinar simț al umorului ce se adaugă talentului de povestitor care are abilitățile și cunoștințele necesare pentru a-ți face trecerea de la realitatea tehnologică la cea din atelier lină. Nu ar ști să spună cât le ia să creeze un articol pentru că libertatea pe care și-o acordă în atelier nu se supune unei presiuni care ar impune termene-limită sau cote de producție. Plăcerea și bucuria de a face ceva rămân criteriile primare luate în calcul, împletite la fiecare pas cu traiul aproape de natură, de sunetele acesteia, de produsele pe care cu mărinimie le oferă dacă știi cum și unde să le cauți. Sau dacă, mai simplu, ai în preajmă o enciclopedie vie, așa cum este Sorin Petrișor de la Atelierul etnografic cu războaie de țesut de la Ucea de Sus, județul Brașov.
Fotografii realizate de Raluca Lazăr.
