În 2006 avea loc prima ediție a Festivalului ARTmania de la Sibiu. Pare că a trecut o veșnicie de-atunci și, în multe feluri, exact așa și este, căci schimbările sunt uriașe. Primii participanți, puștii care dădeau din plete acum 15 ani și care s-au întors cu și mai multă hotărâre în fiecare an, au crescut și-au adus cu ei prieteni, cunoscuți, ba chiar familia, pentru că unele cupluri s-au cunoscut acolo, apoi au devenit părinții unor copii a căror cultură muzicală – și nu numai – se perfecționează de la o ediție la alta de ARTmania. Am stat de vorbă cu Codruța Vulcu, cea care a înființat festivalul și care i-a urmărit creșterea, pentru a afla cum se descurcă ARTmania în pandemie, când evenimentele de astfel de dimensiuni sunt doar o amintire, și cât de departe se află acum ARTmania de visul inițial al fetei care voia să se întâmple și la noi un festival mare de rock.
Aș începe cu ce cred că vă întreabă toată lumea în ultima perioadă: cum e ARTmania în pandemie, ce s-a schimbat pentru voi?
Dacă în martie (2020, n.r.), când au anunțat de la guvern că se suspendă activitățile pentru o săptămână, parcă așa au spus prima dată, noi ne-am spus „Ah, o săptămână de pauză!”, dar în iulie era evident că vom face festivalul. La momentul respectiv așa am crezut, că urma să aibă loc în iulie 2020. Cu cât au trecut săptămânile și lunile, ne-am dat seama că situația e mult mai gravă, cred că atunci a început să priceapă lumea la nivel global dimensiunea gravității, și prin aprilie-mai ne-am spus clar că nu poate exista evenimentul. Am sperat să se poată relua activitatea din toamnă. Din nou, ne-am înșelat. Acum sperăm să se reia în vară și așteptăm de la autorități un punct de vedere, să știm sub ce formă putem relua, la ce capacitate. Un festival cum este ARTmania nu este sustenabil fără aproximativ 10000 de persoane.
Și îmi imaginez că toate schimbările nesigure anunțate de autorități, modificate oricum aproape de la o zi la alta, vă afectează și intern, ca organizare.
Asta cu siguranță. Noi suntem specializați strict pe evenimente de peste 5000 de persoane, nu am prea avut evenimente mai mici. Modul în care la momentul acesta este reglementat totul este foarte confuz: avem anumite reguli de distanțare care se aplică la interior, altele la exterior și le contrazic pe primele, deși ar trebui să fie mai laxe. La acest moment nu există, așa cum solicităm noi, un grup de dialog cu autoritățile pentru redeschidere. Noi sperăm și-am făcut chiar o scrisoare către primul-ministru al României, domnul Florin Câțu, pentru a face un grup de lucru pentru a se putea oferi o predictibilitate. Chiar dacă vorbim de 500 de locuri, de o mie, trebuie să știm când se va deschide pentru acel prag de persoane, în ce condiții – nu numai de capacitate, ci și de măsuri sanitare. Vorbim de o industrie care e în colaps financiar și orice tip de măsură care este impusă suplimentar trebuie să fie cunoscută în avans pentru că presupune niște costuri. Pentru că e posibil să mă lași să fac ARTmania cu 5000 de persoane, dar dacă acele costuri presupun zeci de mii de euro, atunci s-ar putea să nu mai poată fi susținut financiar. Sperăm ca autoritățile responsabile să fie totuși deschise la un dialog pentru că sănătatea publică e vitală, dar este vital și ca la finalul acestei perioade să mai avem cultură.
Financiar v-a fost, evident, cel mai greu…
În curând se împlinește un an, timp în care nu am primit nici un leu din partea statului. Și-n tot acest timp am fost complet închiși, cu tot ce facem: festivalul ARTmania, East European Music Conference and Showcase Festival (EEMC), Festivalul Blaj aLive. Nici măcar unul dintre acestea nu a avut loc, iar a pune în șomaj tehnic oameni care munceau să anuleze totul, să reprogrameze e imposibil. Multă lume a crezut că s-au suspendat evenimentele și oamenii de la ticketing sau din organizare nu s-au mai ocupat de nimic, dar este greșit: practic, pe noi ne-a prins cu toate proiectele în desfășurare. Vorbim aici de zeci de contracte care au trebuit să fie modificate, de rambursări. Chiar am discutat cu câțiva colegi: cum să pun oamenii în șomaj tehnic dacă ei muncesc mai mult? Sigur, nu muncesc la ceva ce produce bani, nu se vede la publicul larg rezultatul muncii lor. Imaginați-vă nivelul de rambursări care s-au făcut, de telefoane la care s-a răspuns, e-mail-uri care s-au trimis, situații clarificate pentru contracte, fie că sunt cu artiștii străini, fie că sunt cele pentru furnizorii români, pentru parteneri. Din acest punct de vedere, a fost haos. Toate festivalurile pe care le cunosc eu au fost surprinse de interdicții și de pandemie cu zeci și sute de mii de euro dați ca avans, bani pe care cu siguranță nu mai ai cum să-i recuperezi.
Acest avans dat unui artist se reportează cumva pentru anul următor sau cum ați procedat pentru a nu pierde, totuși, atât de mult?
Da, se duc pe anul următor, dar în cazul festivalurilor există o specificitate a business-ului. Noi începem promovările în august-septembrie a anului anterior. Deci în septembrie 2019 noi deja începuserăm comunicarea și munca pentru ARTmania 2020. Or acolo vorbim deja de muncă de șase luni de zile, de campanii publicitare plătite pe lângă avansuri plătite, iar cei care au făcut planurile, grafica, design-urile, campaniile… acei bani sunt pur și simplu pierduți, o pierdere cu care intri automat în evenimentul și-n festivalul care urmează. Problema este ce se va întâmpla dacă vor fi doi ani consecutivi astfel, nu doar unul.
Aveți un plan de rezervă?
Singurul plan de rezervă este că sperăm să vină într-un final banii de la guvern. La momentul acesta este în implementare ordonanța 130, care dă 15% din cifra de afaceri pe 2019, ea s-a votat de prin iulie, depunerile s-au făcut din octombrie. În dezbatere publică se află, la Ministerul Culturii, un proiect pentru susținerea financiară a redeschiderii și sperăm să se implementeze. La nivelul statelor europene – Germania, Franța, Danemarca, Suedia – se dau compensații financiare foarte mari. Iar pentru ca noi să rămânem competitivi atât pe piața internă, cât și pe cea europeană, trebuie să primim un sprijin din partea statului. Și-ar trebui să primim acest sprijin nu doar pentru că eu cred că cultura joacă un rol esențial în mecanismul sănătos al unui stat, dar vorbim și de companiile care au activat în această industrie și care în ultimii 15 ani au plătit foarte multe taxe la stat. Iar când se suspendă activitatea, eu mă aștept ca în baza faptului că eu am o datorie față de stat, să știe și statul că are una față de mine. Aștept ca statul, atunci când a suspendat activitatea sectorului, să-și asume partea lui de acord.
Dacă are loc ARTmania anul acesta, reușește cumva să atenueze din pierderile anului trecut, poate spera la o revenire care să compenseze cumva absența unei ediții?
Mi-aș dori să putem vorbi de o redeschidere la capacitate maximă, nu știu dacă acest lucru va fi posibil. Pentru a organiza un festival, noi avem nevoie de un răspuns ferm la finalul lunii martie. Nu pot să aflu la 1 iulie că pot ține festivalul de pe 23 iulie. Tot ce sperăm pentru acest an este să reușim să susținem festivalul fără a avea pierderi majore pe ediția respectivă. E una că pierderile vin din restul costurilor operaționale. Dar noi, compania, nu ne mai putem permite o pierdere pe eveniment. Ea ar trebui susținută din ceva, dar orice tip de rezervă a fost deja cheltuit în ultimul an.
Care e vibe-ul general de la restul oamenilor din industrie? Există mai multă descurajare sau mai multă speranță?
Noi, cei de la AROC, am făcut un sondaj la care au răspuns peste 13 000 de persoane, ceea ce este foarte mult. A fost făcut prin transmiterea întrebărilor la bazele noastre de date abonate la newsletter. Practic, cei care au completat au fost exact cei care mergeau înainte la evenimente. Rezultatele sunt impresionante, dincolo de numărul foarte mare de oameni care au completat, de peste 13000 în 4-5 zile. Peste 90% au declarat că sunt dispuși să se ducă în anul 2021 la evenimente, sunt dispuși să facă orice să se ducă la evenimente: să poarte mască, să păstreze distanțarea, doar să se întoarcă din nou la viața culturală. Pe noi ne-a încurajat în toată perioada asta tristă pentru că arată că ceea ce facem contează în viața oamenilor.
Orice inițiativă, orice business ia în calcul și scenariile negative. Atunci când ați conturat prima ediție și-ați pornit ARTmania, a fost pandemia unul dintre ele?
Când am pornit ARTmania, acum 15 ani, situația culturală era complet diferită. Pe deasupra, eram studenți, deci entuziasmul și energia nu lipseau. În perioada respectivă mergeam la diverse festivaluri europene cu cortul, cu autobuzul. Nu îți permiteai, student fiind, să te duci cu avionul. Luai autocarul, stăteai cu cortul, și-ntotdeauna mi-am dorit să văd un asemenea festival și-n România, la Sibiu. Deci când am pornit festivalul nu cred că a existat un business plan la modul acela care presupune să studiezi exact cifrele financiare, nu. Ideea era: facem un festival în Piața mare, o să fie super, o să cânte toate trupele. Voiam să facem, cu mult entuziasm și dragoste de muzică și de artă, doar ceea ce vedeam în afară. Riscurile pe care le luam atunci în calcul țineau de banii de care aveam nevoie pentru a plăti formațiile, să vindem bilete, nicidecum o pandemie. După prima ediție am înțeles cât de multe lucruri era nevoie să învățăm, motiv pentru care am început să mergem la toate cursurile, seminariile, conferințele internaționale pe care le-am găsit.
Și asta era în 2006, când un eveniment atât de mare, mai ales rock, era privit cel puțin cu suspiciune.
Eu aveam 24 de ani și trebuia să mă duc să obțin avize de la autorități, de la Jandarmerie, și eu îl chemam pe tata să vină cu mine, el fiind grizonant, să pară cineva mai serios acolo, lângă mine. Și aici trebuie să spun că pe-atunci actualul președinte al României era primarul Sibiului, domnul Klaus Iohannis a fost cel care a avizat proiectul. Mie mi se pare un președinte destul de cool: în 2006 aviza unei studente la Arte desfășurarea unei festival de rock în centrul orașului. Și era în perioada în care să faci festival nu era cool, de-abia se lansa cultura festivalieră de la noi, să susții femei sau tinere nu era cool, eram mai degrabă o societate misogină pe-atunci. Dânsul a fost astfel înainte ca mișcarea aceasta să devină mainstream. Și fără dânsul nu se putea desfășura nimic, a contat enorm să spună primarul că da, îmi asum, poate să aibă loc în Sibiu.
Și de-atunci a devenit totul mai simplu de la an la an, căpătând experiență, sau anvergura evenimentului a complicat lucrurile?
Am trecut prin diverse perioade. Fiind un festival care ar fi făcut 15 ani în 2020, noi am prins și criza din 2008-2009, când a fost căderea economică foarte puternică, în momentul în care s-a schimbat legislația economică peste noapte, s-a mărit TVA-ul. A fost o perioadă deosebit de dificilă. Am mers în valuri, dar cred că este vorba de un ciclu până la urmă. Ideea este să te reîntorci în anumite puncte dificile, dar e bine să mergi în spirală: adică ne reîntoarcem, dar sper că o facem cu altă cunoaștere, cu altă maturitate, ca să putem crește de-acolo. Din situațiile dificile cred că am învățat cel mai mult.
Și-a îndeplinit ARTmania misiunea în toți anii aceștia? Simțiți că ați schimbat lumea prin artă și cultură?
E foarte mult spus, pentru că eu cred că fiecare dintre noi are un rol mic. Primăvara nu se face cu o floare, e nevoie de foarte multe. Noi ne-am străduit, pe segmentul muzical pe care-l reprezentăm, să facem tot ce-am putut mai bine. Nu ne-a ieșit mereu pentru că nu ține doar de voință, ci și de situația financiară, de exemplu. Dar am încercat să ne ținem de direcția pe care am ales-o. Dacă ne-am îndeplinit o misiune, aceea e că am schimbat modul în care este privită la noi comunitatea rock. Asta cu siguranță, pentru că imaginea asupra comunității rock s-a schimbat fundamental prin ceea ce a făcut ARTmania în ultimii 15 ani. O dovadă clară este și faptul că am primit, cu ocazia Zilei Culturii Naționale din 20201, Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler pentru „Promovarea culturii”. Este extrem de relevant că această recunoaștere se arată cuiva din zona de rock și metal. La fel de important este că în 2019 am fost directorul de proiect pentru slujba Papei Francisc pe Câmpia Libertății de la Blaj. Așa că eu consider că modul în care am organizat ARTmania a dus la această credibilitate confirmată apoi de premiile internaționale și de încrederea acordată în astfel de împrejurări, cum a fost încrederea Bisericii Greco-Catolice pentru organizarea slujbei Papei. Deci nu mai există prejudecăți față de această zonă culturală reprezentată de rock.
ARTmania nu se referă doar la muzică: fiecare an aduce în completare, tematic, și expoziții de fotografie, lansări de carte sau ateliere, ba chiar proiecții de filme pentru public, având parteneriate și cu aproape toate muzeele din Sibiu. Astfel, când nu se bucură de muzica de pe scenă, plătitorii de bilete de la ARTmania au parte de o experiență cultural-artistică mai degrabă complexă, poate chiar intimidantă pentru un neinițiat, căci în perioada festivalului orașul Sibiu se transformă într-o oază culturală diversă, care prezintă alternative ample, antrenante.
Fotografii realizate de Raluca Lazăr.
