În ultimii ani, când spui viață cultural-artistică a Brașovului, cei mai mulți știu că te referi și – sau mai ales – la AMURAL. În cea mai mare parte, ei asociază denumirea cu festivalul vizual cu același nume, însă trebuie spus că materializarea acestui festival este doar o mică parte din ceea ce poate și face echipa AMURAL. Am fost curioasă să aflu mai multe despre umbrela sub care se desfășoară festivalul vizual, dar și despre oamenii din spatele proiectului, oameni pe care recunosc că i-am invidiat și admirat deopotrivă de fiecare dată când au mai cucerit câte o culme importantă pentru artiștii locali și pentru scena care le face vocile cunoscute, punându-le în context alături de cele naționale și chiar internaționale (să ne amintim de prezența lui Max Cooper la AMURAL A4, de exemplu).

Echipa este alcătuită dintr-un cerc interior (fondatorii) care lucrează full-time pe proiectele organizației. Au capacități și profesii complementare, sunt rodați în economia privată, iar interdisciplinaritatea îi face să fie o echipă foarte bună. Carmen Zmaranda este cultural & community manager, curator, este project managerul festivalului Amural și HR informal. Flavia Stamate este coordonator pe diferite proiecte și evenimente din organizație, coordonează Academia Atrium și Grădina din Visss, menține și creează conexiuni cu alte organizații. Alexandru Solomon este atât designerul echipei, cel responsabil de cum arată Amural și Visssual, cât și cel care coordonează digital și offline renovările si investitiile in tehnologie. Răzvan Pascu este curator artistic, se ocupă de strategie, comunicare și de relația cu partenerii.
Însă poate că toate acestea nu s-ar întâmpla dacă în jurul nucleului sus-menționat nu ar fi unită o echipa artistică: Dinu Ivancu, creativ pe sound design, muzică și instalații; Eranio Petruska, artist video & technology; Robert Elekeș, poezie contemporană; Orsolya Balint, fotografie; Marian Brad, DJ cu o mie de fețe. În echipa de implementare se regăsesc Alexandra Tudose și Adriana Ioana, textile si broderie; Radu Muresan, sunetist; Andrei Burcea, maker și fotograf.

Inițial, cei din echipa fondatoare și-au dorit să preia Popular în anul 2015 – un cinematograf abandonat și aflat în ruină – pentru a-l renova și a resuscita viața culturală a orașului. Au fost refuzați pentru că nu aveau experiență semnificativă în domeniu. Așa că au demarat un eveniment cu același scop, AMURAL Festival Vizual, iar asociația a venit ca o nevoie formală de a organiza festivalul. Construcția inițială a fost relativ ușoară, spun ei acum, pentru că vizau nevoile unei generații întregi, erau milenialii în sfârșit suficient de trecuți prin joburi și curajoși și, poate cel mai important, dispuși să ia inițiativa. Și imediat s-au raliat și alți oameni, de la prieteni la cei care le-au devenit mai târziu prieteni.
M-am întrebat dacă, întorși în timp și cu experiența de-acum, ar face ceva diferit. Dacă nu cumva prima ediție a festivalului se vede acum, prin lupa anilor trecuți, diferit de cum s-a simțit atunci. „Prima ediție a fost super, a avut exact efectul acela de șoc electric pe care îl urmăream. Am crescut între timp, am învățat. Lucrurile au evoluat și continuă să o facă. Sigur am fi avut mai multă grijă de psihicul echipei, de fiecare dintre noi. În România e foarte greu să faci antreprenoriat și e de 10 ori mai greu să faci antreprenoriat cultural, intuim toți cauzele. Iar când te lupți cu toate aceste neajunsuri în același timp povara o simte echipa”, spune Flavia Stamate.
După trei ediții și-au dat seama că efectul pe care îl are un festival independent, deci cu resurse limitate, e și el limitat. Și au decis să construiască un nou instrument, cu efect mai focusat, mai local, și cu durată continuă. Așa a apărut Visssual, un multi-tool pentru artiștii și publicul local. Amural avea să se adreseze publicului larg și să fie un reper de comunicare, de nivel artistic, de expresie vizuală la nivel național. Iar Visssual avea să fie un centru comunitar și cultural cu atenție spre brașoveni, fie că sunt pe scenă sau în fața ei. Acum, dacă intri la Visssual, descoperi și mmmaker, un atelier pentru meșteri și artiști unde pot lucra cu lemn, textile și electronică și unde găsești uneltele de care ai nevoie fără să le cumperi.

Starea de urgență din 2020 i-a pus la încercare pentru că i-a obligat să închidă Visssual și automat le-a luat legătura cu publicul și sursa de venit. Și, ca să fie totul mai greu, instituțiile locale au tăiat complet finanțările. Așa că, fiind acum niște antreprenori trecuți prin multe, s-au adaptat: au deschis Grădina din Visss – un spațiu outdoor, verde, presărat cu urmele trecutului industrial al fabricii de pantofi Tino. Astfel au reușit să țină lucrurile în funcțiune. Iar spațiul din interior l-am reformatat pentru a deveni o școală de arte și meserii. E următorul proiect al organizației lor, un spațiu dedicat educației de durată în domeniile industriilor creative. Se cheamă ATRIUM, vor anunța în curând mai multe și noi suntem tare nerăbdători să aflăm detalii suplimentare.
Iar festivalul s-a ținut. Mai mic, cu reguli de distanțare, dar cu o puternică încărcătură simbolică – AMURAL r a c o r d. Într-un an în care evenimentele mari nu s-au ținut, ei au reușit să facă din resurse proprii o ediție care să mențină lumina aprinsă pentru întreg sectorul cultural.

Prin tot ce fac – Cinematograful Popular, Parcul Cultural După Ziduri – pariază intens pe cultură și pe recuperarea și adaptarea unei istorii locale cu semnificație. Într-o lume de afaceriști, criptomonede și „combinații” ce dau roade peste noapte, m-am întrebat și i-am întrebat și pe membrii echipei: de ce cultura, de ce domenii cu roade atât de greu de contabilizat, cu muncă susținută pe perioade foarte lungi de timp?
Mi-a detaliat tot Flavia: „Cultura e ce lasă o societate în urmă. Dacă ne uităm la alocări bugetare în instituții, la sponsorizările companiilor private, la bugetul personal al oamenilor, cultura e pe ultimul loc în România. De multe ori cu zero în dreptul ei. Și totuși, produsele culturale sunt ce lasă o societate în urma ei. Haideți să ne gândim puțin ce lasă cele trei decenii de după Revoluție în urmă, pentru că ajungem în curând la o perioadă de timp egală cu cea a comunismului. Motivul principal al existenței pentru noi e puterea de a inspira, de a educa, de a schimba în bine lumea artelor. Credem că e nevoie să ne petrecem cât mai mult timp în spațiul virtual al ideilor, al creației, pentru că acolo se petrece evoluția. Societatea contemporană acordă prea multă atenție și efort lumii materiale și prea puțin minții, spiritului, filosofiei. De-asta organizația noastră încearcă să dea jos zidurile și de-asta se cheamă Amural. Patrimoniul moștenit e o altă miză majoră a noastră. Locuim într-un oraș frumos, într-un ținut frumos pe care îl agresăm continuu. Noi credem într-un Brașov frumos în care creezi frumos. Patrimoniul medieval trebuie pus în valoare și reactivat prin cultură contemporană, nu ignorat până se ruinează sau înghesuit între proiecte egoiste. La fel și patrimoniul industrial trebuie descoperit, asumat și integrat. Până acum l-am dărâmat complet, fără a lăsa măcar o urmă despre trecut, despre societatea care am fost. Patrimoniul natural este și el văzut azi doar ca teren de construit. Dacă revenim la gândul anterior, am moștenit trei mari comori: pădurea, orașul medieval și platformele industriale. În fiecare zi ronțăim din ele, dar ce punem în loc? Pentru că asta vom rămâne în istorie.”

Pe de altă parte, orice idee are nevoie de susținere pe mai multe planuri. Mai mult de-atât, de finanțare, de input și feedback și orice alt cuvânt „corporatist” vă mai poate veni în minte. Toate acestea contează și nu doar pe termen scurt, ci mai ales pe termen lung. Autoritățile din alte orașe și județe investesc semnificativ mai mult în cultura independentă decât cele din Brașov. Asta în 2019, pentru că în 2020 la Brașov s-au anulat complet finanțările locale. Deci sectorul cultural independent subzistă de mulți ani și se vede. Flavia Stamate: „Noi, ca organizație, avem relații bune cu autoritățile, mereu avem solicitări care necesită flexibilitate și reușim să le rezolvăm împreună. Dar trebuie să recunoaștem că am fi fost altundeva și noi și orașul dacă Amural ar fi primit sprijinul de care se bucură organizații similare în alte orașe – Fabrica de Pensule (CJ), Ambasada (TM), One Night Gallery (B). Suntem optimiști că schimbarea generațională din politică și administrație va veni cu o viziune actuală și vie. Resursele și experiența noastră au fost și vor fi la dispoziția oricui vrea să îmbunătățească sectorul cultural brașovean.”

Am știut că pun o întrebare dificilă atunci când am vrut să aflu despre planurile de viitor în contextul pandemic și despre felul în care noua situație mondială e posibil să fi obligat pe mai toată lumea să găsească alternative poate neimaginate până acum. Însă echipa Amural nu pare afectată – sau, în orice caz, nu descurajată. Planuri sunt multe și spun că vor avea nevoie de susținerea tuturor pentru a le pune în practică: AMURAL Festival Vizual se ține, la fel ca în fiecare an, Grădina din Visss se deschide odată cu primele flori, ATRIUM Academy își va începe primele clase cu video, graphic design și producție muzicală, galeriile subterane de După Ziduri se pregătesc să devină galerii de artă.
Și echipa mai speră că, odată ce se vor rezolva aspectele juridice, se va prelua Cinema Popular, așa cum și-au dorit încă de la primele evenimente. Ar fi pentru ei împlinirea misiunii și trecerea într-o nouă eră.
Fotografii realizate de Raluca Lazăr.
Va rog sa imi permiteti sa preiau cateva pasaje din prezentarea dv pentru a incerca si eu o mica prezentare a BUM pe blogul meu
unursinoras.wordpress.com
desigur, cu precizarea sursei.
Va multumesc,
Mihai